I somehow always loved to travel by train. The cosy feeling you get...Like a baby lullabied into sleep on its grandmother's knees. Or like a drowsy afternoon spent in a dusty old rocking chair on a Texas porch, your crooked straw hat leaning sluggishly on the side.
Pressing your nose against the fingerprint-riddled glass.
Oh, and the meager cars, with their battered couches, reeking of ancient dust.
There are still many rocking cars songs I dream of singing, places to conquer, and remote feels to grow. There is a lifetime of this to go through. And a world of rocking to go with it, for the flavor.
High expectations imply utter happiness and bitter disappointment. May we all have both in our lives!
Se afișează postările cu eticheta aberatii (lirice?). Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta aberatii (lirice?). Afișați toate postările
marți, 26 aprilie 2011
marți, 18 mai 2010
Sunt
Sunt ceva mai mult decat şi-ar dori alţii şi ceva mai puţin decât mi-aş dori.
Sunt neclintirea înverşunată a stâncilor îmbrăţişate de răcoarea muşchiului şi a zăpezii.
Sunt o carte găsită pe o bancă care călătoreşte la infinit prin biblioteci, rafturi, rucsaci, amintiri, vise şi decepţii.
Sunt o pasăre care a ros zabrelele culcuşului protector şi a plecat departe, zburând pieziş spre lumină.
Sunt surâsul pierdut al toamnei când îşi părăseşte foşnetul ruginiu.
Sunt susurul mut al tăcerii sufletelor regăsite.
Sunt un rotocol de fân purtat de vânt peste coline şi peste timp, în eter.
Sunt viaţa mustind de sevă a copacilor copilăriei.
Sunt acelaşi şi altul, aici şi nicăieri.
Sunt neschimbat şi mereu nou.
Sunt eu.
Sunt neclintirea înverşunată a stâncilor îmbrăţişate de răcoarea muşchiului şi a zăpezii.
Sunt o carte găsită pe o bancă care călătoreşte la infinit prin biblioteci, rafturi, rucsaci, amintiri, vise şi decepţii.
Sunt o pasăre care a ros zabrelele culcuşului protector şi a plecat departe, zburând pieziş spre lumină.
Sunt surâsul pierdut al toamnei când îşi părăseşte foşnetul ruginiu.
Sunt susurul mut al tăcerii sufletelor regăsite.
Sunt un rotocol de fân purtat de vânt peste coline şi peste timp, în eter.
Sunt viaţa mustind de sevă a copacilor copilăriei.
Sunt acelaşi şi altul, aici şi nicăieri.
Sunt neschimbat şi mereu nou.
Sunt eu.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)