High expectations imply utter happiness and bitter disappointment. May we all have both in our lives!

joi, 25 martie 2010

În ţara minunilor

Wonderland. Sau o fi Wanderland? Pentru că oricum o iei, mie mi se par ambele la fel de potrivite.

Alice în Ţara Minunilor e una dintre cele mai frumoase poveşti pe care le ştiu. Şi prima oară când m-am întâlnit cu ea a fost pe auzite, nu pe citite. E una dintre poveştile de pe vechile discuri Electrecord, cu Silvia Chicoş parcă în rolul lui Alice. Acum o am în format digital şi atunci când mi-e greu, o ascult.

E tare bine când aluneci în jos prin vizuina iepurelui cu ochi roşii şi mănuşi din piele de căprioară şi ţi se întâmplă o grămadă de lucruri nemaiauzite. Pentru că acolo, în vizuină, eşti copil şi nimic rău şi urât nu te poate atinge. Acolo îţi regăseşti parcă curajul să iţeşti în cele din urmă nasul din bârlog şi să o scoţi la capăt, orice ar fi.

Ce mi-a adus aminte de Ţara Minunilor? Am văzut în seara asta varianta lui Tim Burton transpusă pe marele ecran şi am redevenit copil. M-am uitat din nou cu gura căscată la fantastica pisică albastră şi la pălărierul nebun. Numai că de data asta, aveam nişte ochelari ciudaţi cocoţaţi pe nas. Şi de data asta am fost în poveste. Dada vă spun, am fost acolo!

Povestea asta nouă e diferită, dar vă spun, te fură la fel de mult ca originalul. E electrizant să te plimbi prin poveste. Mai vreau, mai vreau, mai vreau!

Dar până atunci, Lewis Carroll, mulţumesc pentru cea mai minunată poveste pe care am citit-o, ascultat-o şi văzut-o!

2 comentarii:

Irina spunea...

Nici nu ştii ce m-ai nimerit cu postul ăsta :)

Ascultam exact acceaşi poveste când eram mică! De curând am citit prima dată cartea, cu tot cu "Through the Looking-Glass..." şi mi-a plăcut la nebunie.

Iar dup-aia am căutat şi eu povestea pe net şi am reascultat-o... Trebuie să spun că am fost într-adevăr impresionată de adaptarea radiofonică, lucru pe care nu-l puteam aprecia când eram copil şi ascultam discul...

Cât despre film, mi s-a părut excelent! Cel mai tare mi-a plăcut cum au luat elemente din ambele poveşti cu Alice şi le-au combinat ca să facă o poveste cu totul nouă. Şi bineînţeles că lumea şi personajele fantastice sunt minunate, mai ales văzute cu ochelari de-ăia speciali! :)

[Ps. nu ştiu dacă ai observat detaliul ăsta, dar şi în povestea românească, şi în filmul lui Burton, apare un personaj pe nume Charles, după numele adevărat al lui Lewis Carroll (în povestea românească e unchiul Charles, iar în film este tatăl lui Alice). Mi s-a părut un omagiu frumos :) ]

Cati spunea...

Da, interesanta faza cu Charles, si mie mi s-a parut o idee foarte potrivita.

Hehe, eram sigura ca mai exista fani. Uraaaa!