Despre mine alături de tine

Deși mi-au plăcut dintotdeauna copiii, recunosc ca sa ii am pe ai mei nu a fost o idee care sa ma frământe și nu a reprezentat o prioritate. Mi-am spus mereu ca voi face acest pas când voi simți ca a sosit momentul.
Și uite ca acum am intrat în aceasta etapa  a vieții mele. Am devenit mama. Cum m-a schimbat asta? Oare m-a schimbat. În mod clar da, era inevitabil. Pentru ca este într-adevăr o mare schimbare în viata mea. Însă una pe care am primit-o cu inima și bratele deschise, pe care mi-am dorit-o cu pasiune. Fiica noastră a venit mai întâi ca o veste bună de Crăciun.  Pentru ca atunci am aflat ca familia noastră avea sa se mărească cu un nou membru. Și de atunci, fiecare clipă a devenit o experiență nouă, intensă. Am redescoperit lumea din noi unghiuri și perspective și am învățat o mulțime de lucruri. În primul rand despre mine. Despre omul care sunt și care pot fi. Despre cei din jur. Despre tot. Acum, după 9 luni de sarcina și aproape 5 luni de mămicie pot spune ca ma simt ca și cum as fi făcut din nou cunoștință cu mine. Ea mi-a făcut din nou cunoștință cu mine. Acum am devenit și omul care renunță la somn ca sa privească fericit un bebe molcut și rozaliu care se întinde în voie prin somn, își molfaie incantat mânuțele sau își trage paturica și caciulita pe ochi. Da, e adevărat, acum am puțin timp pentru mine, dar acele momente rare le trăiesc la maxim și le apreciez pe măsură.  Nu mai iau nimic ca pe un dat și mă bucur de absolut orice ca un copil. E atât de frumos sa redescopăr lumea prin ochii copilului meu! Și măcar preț de o clipa, pentru ca mi-o arata ea, din nou lumea îmi pare mai frumoasă. Este atâta bucurie în ochii ei atunci când descoperă o părticică din lume încât de multe ori mi se umplu ochii de lacrimi. Lacrimi de fericire. Pentru ca atunci când e fericită și eu sunt. Și rad de bucuria și rasul ei și încerc sa nu plâng când are vreo durere sau vreo nemulțumire, trec prin zeci de stări sufletești în fiecare zi și uneori ma uit la ea și nu îmi vine sa cred ca face parte din viața mea. Iti mulțumesc draga Mari ca ma faci sa îmi doresc sa fiu în fiecare zi un om mai bun decât am fost ieri, ca ma determini sa îmi infrang temerile și sa experimentez lucruri noi în fiecare zi.  Și cel mai mult, m-ai făcut sa trec complet peste teama de ridicol. Acum cânt și dansez nestingherita, îmi iubesc vocea și mișcările ca niciodată, pentru ca tu ești singurul public care contează pentru mine, iar pe tine glasul și mișcările mele imperfecte te bucura și te fac sa razi cu poftă 😍