Care poate fi legătura între marele filizof şi negrişorul pe plantaţia corporatistă care este je? Păi treaba e simplă: citisem eu mai demult neşte chestii despre Dasein-ul lui Heidegger, dar cum am avut tot timpul altele de facut sau lucruri care m-au preocupat şi mi-au plăcut mai mult (vezi iubitul meu Kierkegaard, printre altele), de vreo 2 zile mă lupt să pricep esenţa lucrării lui de căpătâi, Fiinţă şi timp.
Demarând procesul de iluminare pe Wikipedia, aflai cu stupoare că monsieur Heidegger a abandonat această minunată operă, distrugând partea sa finală în momentul în care a realizat imposibilitatea teoriei sale.
Buun, şi de ce mă chinui eu să pricep ce vrea să zică nenea ăsta dacă până şi el şi-a dat seama că le cam aberează?
Probabil pentru că sunt masochistă :)). Nu, din pură curiozitate aş zice, ca un rac ce mă aflu. Pur şi simplu vreau să pricep mai pe îndelete ce e cu Dasein-ul ăsta al lui care a făcut atâta vâlvă în filozofia sec. XX.
Până una-alta, am descoperit că am o cărticică despre marele filozof, scrisă de un student al lui, Walter Biemel. Mă aştern aşadar pe citit.
Do not worry, nu am de gând să îmi public concluziile "iluminării" pe blog. Vă iert de data aceasta de un alt post scris pentru mine.
Se afișează postările cu eticheta filozofie. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta filozofie. Afișați toate postările
luni, 28 septembrie 2009
duminică, 10 mai 2009
The great debaters
Recunosc, imi plac filmele cu si despre cei de culoare. Poate si pentru ca au o forta care lipseste altor genuri de film si pentru ca au capacitatea de a ma transpune total in peisajul creionat acolo, atingand pe undeva niste resorturi ale inimii mele. Dupa majoritatea filmelor de gen, am cel putin impresia ca am ramas cu ceva, ca sunt mai bogata sufleteste.
The Great Debaters, un film cu genialul Denzel Washington intr-unul din rolurile principale, reda povestea unuia dintre primele licee predominant de culoare din Statele Unite, Wiley College.
Wiley College a jucat un rol important in miscarea pentru obtinerea de drepturi civile pentru populatia de culoare in statul Texas, iar unul dintre personajele acestui film, James L. Farmer Jr., a fost, alaturi de Rev. Dr. Martin Luther King Jr., printre altii, unul dintre liderii Civil Rights Movement din Statele Unite in anii 1950-1960, punand bazele Comitetului de Egalitate Rasiala (Congress of Racial Equality -CORE-), organizatie care a incercat sa elimine segregarea rasiala printr-o politica de protest non-violent (nesupunerea civila, un concept promovat printre altii si de Gandhi).
Filmul se contruieste in jurul personalitatii carismatice a profesorului de dezbateri a liceului Wiley, Melvin B. Tolson (caruia ii da viata pe ecran Washington), care depune orice efort posibil pentru a inchega o echipa de oratori care sa poata lupta cu brio in competitiile de profil cu liceele albe din sudul SUA din anii 1930.
In anii 1930, in America, discriminarea si segregarea rasiala erau la ele acasa iar a fi de culoare aducea dupa sine teama constanta de a fi linsat si impotenta de a te ridica si a-ti apara drepturile. A fi de culoare insemna a fi in mare parte lipsit de drepturi si de orice putere de protest legala.
De aceea, in acest context nefavorabil, faptul ca echipa de oratori a liceului Wiley, in intregime de culoare, ajunge sa infranga echipa de debaters de la Universitatea Harvard reprezinta o victorie a drepturilor omului si a libertatii asupra oprimarii de oricel fel, pana la urma. Triumful puterii cuvantului si a mintii asupra prejudecatii, habotniciei, rasismului, si, in ultima instanta, asupra unei legi nedrepte.
Alaturi de Melvin Tolson, care a devenit unul dintre primii poeti modernisti afro-americani, alaturi de activitatile sale politice, filmul mai creioneaza inca doua portrete care intruchipeaza personalitati reale: James L. Farmer Jr si Henrietta Bell Wells (in film, Samantha Booke).
Filmul este traversat de un fir continuu centrat pe ideea conform careia o lege nedreapta trebuie schimbata ("An unjust law is no law at all"). Iar pentru a schimba aceasta lege nedreapta, un alt motiv al filmului este "a face ceea ce trebuie pentru a putea face ceea ce vrem" (doing what you "have to do" in order that we "can do" what we "want to do").
Forta filmului sta, cred eu, in maiestria cu care acesti oratori fantastici reusesc sa isi sustina ideile si sa puna punctul pe I, cat si in pasiunea cu care fac asta, pentru ca, intr-adevar, ceea ce da viata cuvintelor este si personalitatea celui care le rosteste, iar felul in care le rostim este cel putin la fel de important ca insasi cuvintele, daca nu mai important.
Iar oratorii de la Wiley College te cuceresc fara drept de apel.
Iata cateva dintre cele mai importante pasaje ale discursurilor lor, care, sper eu sa va convinga sa dati o sansa filmului:
The Great Debaters, un film cu genialul Denzel Washington intr-unul din rolurile principale, reda povestea unuia dintre primele licee predominant de culoare din Statele Unite, Wiley College.
Wiley College a jucat un rol important in miscarea pentru obtinerea de drepturi civile pentru populatia de culoare in statul Texas, iar unul dintre personajele acestui film, James L. Farmer Jr., a fost, alaturi de Rev. Dr. Martin Luther King Jr., printre altii, unul dintre liderii Civil Rights Movement din Statele Unite in anii 1950-1960, punand bazele Comitetului de Egalitate Rasiala (Congress of Racial Equality -CORE-), organizatie care a incercat sa elimine segregarea rasiala printr-o politica de protest non-violent (nesupunerea civila, un concept promovat printre altii si de Gandhi).
Filmul se contruieste in jurul personalitatii carismatice a profesorului de dezbateri a liceului Wiley, Melvin B. Tolson (caruia ii da viata pe ecran Washington), care depune orice efort posibil pentru a inchega o echipa de oratori care sa poata lupta cu brio in competitiile de profil cu liceele albe din sudul SUA din anii 1930.
In anii 1930, in America, discriminarea si segregarea rasiala erau la ele acasa iar a fi de culoare aducea dupa sine teama constanta de a fi linsat si impotenta de a te ridica si a-ti apara drepturile. A fi de culoare insemna a fi in mare parte lipsit de drepturi si de orice putere de protest legala.
De aceea, in acest context nefavorabil, faptul ca echipa de oratori a liceului Wiley, in intregime de culoare, ajunge sa infranga echipa de debaters de la Universitatea Harvard reprezinta o victorie a drepturilor omului si a libertatii asupra oprimarii de oricel fel, pana la urma. Triumful puterii cuvantului si a mintii asupra prejudecatii, habotniciei, rasismului, si, in ultima instanta, asupra unei legi nedrepte.
Alaturi de Melvin Tolson, care a devenit unul dintre primii poeti modernisti afro-americani, alaturi de activitatile sale politice, filmul mai creioneaza inca doua portrete care intruchipeaza personalitati reale: James L. Farmer Jr si Henrietta Bell Wells (in film, Samantha Booke).
Filmul este traversat de un fir continuu centrat pe ideea conform careia o lege nedreapta trebuie schimbata ("An unjust law is no law at all"). Iar pentru a schimba aceasta lege nedreapta, un alt motiv al filmului este "a face ceea ce trebuie pentru a putea face ceea ce vrem" (doing what you "have to do" in order that we "can do" what we "want to do").
Forta filmului sta, cred eu, in maiestria cu care acesti oratori fantastici reusesc sa isi sustina ideile si sa puna punctul pe I, cat si in pasiunea cu care fac asta, pentru ca, intr-adevar, ceea ce da viata cuvintelor este si personalitatea celui care le rosteste, iar felul in care le rostim este cel putin la fel de important ca insasi cuvintele, daca nu mai important.
Iar oratorii de la Wiley College te cuceresc fara drept de apel.
Iata cateva dintre cele mai importante pasaje ale discursurilor lor, care, sper eu sa va convinga sa dati o sansa filmului:
"The state is currently spending five times more for the education for a white child than it is fitting to educate a colored child. That means better textbooks for that child than for that child. I say that's a shame, but my opponent says today is not the day for whites and coloreds to go to the same college. To share the same campus. To walk into the same classroom. Well, would you kindly tell me when that day is gonna come? Is it going to come tomorrow? Is it going to come next week? In a hundred years? Never? No, the time for justice, the time for freedom, and the time for equality is always, is always right now!"
"A brilliant young woman I know was asked once to support her argument in favor of social welfare. She named the most powerful source imaginable: the look in a mother's face when she cannot feed her children. Can you look that hungry child in the eyes? See the blood on his feet from working barefoot in the cotton fields. Or do you ask his baby sister with her belly swollen from hunger if she cares about her daddy's work ethics?"
"Anybody know who Willie Lynch was? Anybody? Raise your hand. No one? He was a vicious slave owner in the West Indies. The slave-masters in the colony of Virginia were having trouble controlling their slaves, so they sent for Mr. Lynch to teach them his methods. The word lynching came from his last name. His methods were very simple, but they were diabolical. Keep the slave physically strong but psychologically weak and dependent on the slave master. Keep the body, take the mind. I am here to help you to find, take back, and keep your righteous mind."
"In Texas they lynch Negroes. My teammates and I saw a man strung up by his neck and set on fire. We drove through a lynch mob, pressed our faces against the floorboard. I looked at my teammates. I saw the fear in their eyes and, worse, the shame. What was this Negro's crime that he should be hung without trial in a dark forest filled with fog. Was he a thief? Was he a killer? Or just a Negro? Was he a sharecropper? A preacher? Were his children waiting up for him? And who are we to just lie there and do nothing. No matter what he did, the mob was the criminal. But the law did nothing. Just left us wondering, "Why?" My opponent says nothing that erodes the rule of law can be moral. But there is no rule of law in the Jim Crow south. Not when Negroes are denied housing. Turned away from schools, hospitals. And not when we are lynched. St Augustine said, "An unjust law in no law at all.' Which means I have a right, even a duty to resist. With violence or civil disobedience. You should pray I choose the latter."
sâmbătă, 14 martie 2009
Nihilismul
Nihilismul este definit in general ca o doctrina care tinde sa nege realitatea fiintei sau orice ordine a ei in sens teoretic sau practic. Primul teoretician al curentului a fost inefabilul Nietzsche.
Nietzsche sustinea faptul ca intreaga istorie a spiritului uman reprezinta o succesiune de forme preliminare de nihilism.
Nihilismul a devenit pe undeva cuvantul de ordine in secolul XX si nu s-a sfiit sa isi intinda tentaculele si in minunatul nostru timp. Impresia mea e ca nihilismul e cu atat mai prezent in secolul XXI ca perceptie a dizarmoniei interioare a individului sau ca intelegere gresita a libertatii.
Orice nihilist contesta ceea ce numim alteritate, cu alte cuvinte, pe celalalt, pentru ca el considera ca pe undeva, existenta celuilalt inseamna o limitare a propriei sale libertati. Nihilistii urmaresc atingerea eliberarii totale, a libertatii absolute, impotrivindu-se cu incapatanare oricarei autoritati.
Astfel, nihilismul presupune o falsa intelegere a libertatii, aceasta fiind doar o libertate formala, negativa, abstracta si nu una reala, pozitiva, concreta.
Nihilistul isi revendica autonomia, doreste sa isi faca singur legi. Si in acest caz, libertatea infinita pe care o urmareste acesta nu poate fi decat negativa. Infinitatea reprezinta nelimitare, orizont deschis, si ca atare, inconsistenta. Iar in general individul renunta la infinitatea externa pentru a ajunge la consistenta interna, margineste abstractul pentru a dobandi concretete, pentru a deschide acel drum interior al evolutiei spirituale.
In timp, persistenta in nihilism poate duce doar la distrugere, intrucat, in momentul in care nu reuseste sa atinga acea libertate absoluta care reprezinta scopul ultim al existentei sale, nihilistul se va autodistruge, ajungand la nebunie sau sinucidere.
Literatura nihilista e un cumul de metafore negative printre care nocturnul, vidul, senzatia de gol, de incompletudine a fiintei si a existentei, raceala Nimicului care e asociata cu macabrul, cu desertaciunea, pustietatea, prabusirea, abisul.
Nimicul e simbolul cheie al nihilismului, definind atat relatia pe care nihilistul o are cu lumea cat si raporturile cu sine si cu divinitatea. Acest leitmotiv se intalneste in literatura la Jean Paul, Holderlin, Lenau, Leopardi.
Astfel, in Dialogul lui Torquato Tasso cu geniul lui familiar, eroul lui Leopardi spune
René a lui Chateaubriand marturiseste
Astfel, plictiseala se construieste pe vid, se sprijina pe nimic. Nimicul nihilist este acel lucru care se strecoara insidios in constiinta in clipele de plictiseala, e acel sentiment exasperant al celui care se plictiseste, acel gol care se instaureaza in fiinta noastra atunci cand te lasi cuprins de desertaciune.
In direct raport cu Nimicul se afla simbolul umbrei, intalnit in literatura nihilista ca letmotivul nalucii, al fantomei, in continuare intretesut cu visul si cu reducerea acuitatii simturilor.
Astfel, in universul nihilist, lumea (aka ceilalti, alteritatea) este o umbra. Ea isi pierde realitatea si ca urmare, nihilistul pierde sentimentul alteritatii si se situeaza permanent pe marginea abisului, tentat inexorabil sa treaca de buza prapastiei.
Marioneta este un alt simbol central al universului nihilist. Este ceea ce defineste atitudinea nihilistului fata de sine.
In literatura franceza, in special la unii romantici, personajele se plang frecvent de nesiguranta conferita de sentimentul ca sunt papusi manuite de forte invizibile. Cu alte cuvinte, nihilistul se simte strain de aceasta lume in care se considera aruncat in mod absurd, fara voia sa si fara vreun scop. Practic exista in cazul sau o dubla instrainare: fata de fortele care l-au aruncat fara drept de apel in aceasta lume si fata de ceilalti, care ar trebui sa il ajute sa dea un sens existentei sale si un scop acestei intrari in lume.
Nietzsche sustinea faptul ca intreaga istorie a spiritului uman reprezinta o succesiune de forme preliminare de nihilism.
Nihilismul a devenit pe undeva cuvantul de ordine in secolul XX si nu s-a sfiit sa isi intinda tentaculele si in minunatul nostru timp. Impresia mea e ca nihilismul e cu atat mai prezent in secolul XXI ca perceptie a dizarmoniei interioare a individului sau ca intelegere gresita a libertatii.
Orice nihilist contesta ceea ce numim alteritate, cu alte cuvinte, pe celalalt, pentru ca el considera ca pe undeva, existenta celuilalt inseamna o limitare a propriei sale libertati. Nihilistii urmaresc atingerea eliberarii totale, a libertatii absolute, impotrivindu-se cu incapatanare oricarei autoritati.
Astfel, nihilismul presupune o falsa intelegere a libertatii, aceasta fiind doar o libertate formala, negativa, abstracta si nu una reala, pozitiva, concreta.
Nihilistul isi revendica autonomia, doreste sa isi faca singur legi. Si in acest caz, libertatea infinita pe care o urmareste acesta nu poate fi decat negativa. Infinitatea reprezinta nelimitare, orizont deschis, si ca atare, inconsistenta. Iar in general individul renunta la infinitatea externa pentru a ajunge la consistenta interna, margineste abstractul pentru a dobandi concretete, pentru a deschide acel drum interior al evolutiei spirituale.
In timp, persistenta in nihilism poate duce doar la distrugere, intrucat, in momentul in care nu reuseste sa atinga acea libertate absoluta care reprezinta scopul ultim al existentei sale, nihilistul se va autodistruge, ajungand la nebunie sau sinucidere.
Literatura nihilista e un cumul de metafore negative printre care nocturnul, vidul, senzatia de gol, de incompletudine a fiintei si a existentei, raceala Nimicului care e asociata cu macabrul, cu desertaciunea, pustietatea, prabusirea, abisul.
Nimicul e simbolul cheie al nihilismului, definind atat relatia pe care nihilistul o are cu lumea cat si raporturile cu sine si cu divinitatea. Acest leitmotiv se intalneste in literatura la Jean Paul, Holderlin, Lenau, Leopardi.
Astfel, in Dialogul lui Torquato Tasso cu geniul lui familiar, eroul lui Leopardi spune
"Mie mi se pare ca plictiseala este ceva ca aerul, care umple toate spatiile dinte lucrurile materiale si toate golurile continute in fiecare dintre ele"
René a lui Chateaubriand marturiseste
"nu-mi dadeam seama ca traiesc decat fiindca simteam un adanc plictis"
Astfel, plictiseala se construieste pe vid, se sprijina pe nimic. Nimicul nihilist este acel lucru care se strecoara insidios in constiinta in clipele de plictiseala, e acel sentiment exasperant al celui care se plictiseste, acel gol care se instaureaza in fiinta noastra atunci cand te lasi cuprins de desertaciune.
In direct raport cu Nimicul se afla simbolul umbrei, intalnit in literatura nihilista ca letmotivul nalucii, al fantomei, in continuare intretesut cu visul si cu reducerea acuitatii simturilor.
Astfel, in universul nihilist, lumea (aka ceilalti, alteritatea) este o umbra. Ea isi pierde realitatea si ca urmare, nihilistul pierde sentimentul alteritatii si se situeaza permanent pe marginea abisului, tentat inexorabil sa treaca de buza prapastiei.
Marioneta este un alt simbol central al universului nihilist. Este ceea ce defineste atitudinea nihilistului fata de sine.
In literatura franceza, in special la unii romantici, personajele se plang frecvent de nesiguranta conferita de sentimentul ca sunt papusi manuite de forte invizibile. Cu alte cuvinte, nihilistul se simte strain de aceasta lume in care se considera aruncat in mod absurd, fara voia sa si fara vreun scop. Practic exista in cazul sau o dubla instrainare: fata de fortele care l-au aruncat fara drept de apel in aceasta lume si fata de ceilalti, care ar trebui sa il ajute sa dea un sens existentei sale si un scop acestei intrari in lume.
miercuri, 26 noiembrie 2008
Seize the day
or Carpe Diem to do justice to the Latin original. What does that actually mean? It's an existential memento that we can easily relate to Memento Mori (remember you will die). In other words, a piece of advice saying"Do whatever you feel you should do right now, for tomorrow you may die". Leave aside all carefully laid plans, stop thinking about consequences and worrying about what society will say if you do this and that, and JUST DO IT (Always thought Nike has a good slogo). Life is short, time is fleeting, little time do we have to think stuff over, so the only possible conclusion is go for it, whatever it is that you want to do. No plans, no worries, just NOW and nothing beyond it ...
Originally, "carpe diem" was used by Horace in one of his Odes: "dum loquimur, fugerit invida aetas: carpe diem quam minimum credulo postero" (While we speak, envious time will have fled; seize the day, trusting future as little as you can). Now, to stop beating about the bush, I think this song does say it all:
Seize the day, or die regretting the time you lost
Originally, "carpe diem" was used by Horace in one of his Odes: "dum loquimur, fugerit invida aetas: carpe diem quam minimum credulo postero" (While we speak, envious time will have fled; seize the day, trusting future as little as you can). Now, to stop beating about the bush, I think this song does say it all:
Seize the day, or die regretting the time you lost
marți, 25 noiembrie 2008
Fatalismul
Multa lume spune ca noi, romanii, suntem fatalisti. Hmm, pai nu stiu daca erati la curent dar....FATALISMUL ca si curent filozofic are si contributia recunoscuta a unui....ROMAN. Omuletzul asta, pe numele sau Vasile Conta (nemtean de origine), a abordat ideea fatalismului (sau mai degraba a determinismului) in sec. 19, adica fix cand a trait si domnia sa.
In esenta, fatalistii neaga existenta liberului arbitru. Cu alte cuvinte, degeaba te strofoci in viata asta si crezi ca iti faci tu soarta, ca nu este asa. Ce ti-e scris ti-e scris si degeaba incerci sa scapi de asta. Daca asa trebuie sa se intample, se va intampla si tu nu ai ce face in legatura cu chestiunea asta.
Desi le respect viziunea (foarte pertinent argumentata si fundamentata) sustinatorilor curentului, cred ca fatalismul e FATAL pentru viata asta. Sincer, daca am considera cu totii ca asa ne e scris, n-am mai avea nicio motivatie sa traim. Eu cred ca ne neaga insasi esenta existentei. Ok, si presupun ca ma imbolnavesc si, in loc sa ma duc la doctor, stau si astept soarta, nu? Sa vedem...oare mor sau nu? Sa fim seriosi, nu e mai logic sa incerci sa faci tot ce iti sta in puteri sa te faci bine? Acum daca tot se intampla inevitabilul asta, macar stii ca ai incercat....ai avut libertatea de a incerca, nu ai fost incorsetat de un gand tampit care iti zice ca n-are rost sa te mai stresezi, oricum daca e sa dai coltu' o sa dai coltu' orice ai face tu.
Mda, dar asta e doar opinia mea, nu?
Sunt convinsa ca sunt multi care cred cu tarie in fatalism. Sa va auzim.....daca simtiti nevoia sa va exprimati.
In esenta, fatalistii neaga existenta liberului arbitru. Cu alte cuvinte, degeaba te strofoci in viata asta si crezi ca iti faci tu soarta, ca nu este asa. Ce ti-e scris ti-e scris si degeaba incerci sa scapi de asta. Daca asa trebuie sa se intample, se va intampla si tu nu ai ce face in legatura cu chestiunea asta.
Desi le respect viziunea (foarte pertinent argumentata si fundamentata) sustinatorilor curentului, cred ca fatalismul e FATAL pentru viata asta. Sincer, daca am considera cu totii ca asa ne e scris, n-am mai avea nicio motivatie sa traim. Eu cred ca ne neaga insasi esenta existentei. Ok, si presupun ca ma imbolnavesc si, in loc sa ma duc la doctor, stau si astept soarta, nu? Sa vedem...oare mor sau nu? Sa fim seriosi, nu e mai logic sa incerci sa faci tot ce iti sta in puteri sa te faci bine? Acum daca tot se intampla inevitabilul asta, macar stii ca ai incercat....ai avut libertatea de a incerca, nu ai fost incorsetat de un gand tampit care iti zice ca n-are rost sa te mai stresezi, oricum daca e sa dai coltu' o sa dai coltu' orice ai face tu.
Mda, dar asta e doar opinia mea, nu?
Sunt convinsa ca sunt multi care cred cu tarie in fatalism. Sa va auzim.....daca simtiti nevoia sa va exprimati.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)