Mă uitam recent pe lista mea de bloguri și observam că mai toți omuleții de acolo s-au cam oprit din scris de ceva vreme. Ca și mine, scriu ocazional, rar, sau deloc. Cea mai recentă postare a cuiva este veche de o săptămână, dar nici Sabina nu mai dă prin tărâmul ei virtual prea des. Nici Andy nu mai scrie așa des, și nici A blog on evolution și nici Irina nu mai zic nimic. E liniște pe frontul meu blogoristic.
Cam pe toți oamenii ăștia îi cunoșteam acum ceva vreme. Acum însă, deși știu încă, în mare cam ce face fiecare, nu prea mai comunicăm. Fiecare are viața lui și pare-mi-se că toți ne-am schimbat puțin în răstimpul ăsta. Am crescut, asta e cert, cel puțin formal, au mai trecut câțiva ani peste noi și peste scriiturile noastre. S-au schimbat lucruri mai mici sau mai mari în viețile noastre.
Nu știu de ce, dar constatând că și alte bloguri care musteau de opinii, viață, haz, dulce sarcasm, șarm, creativitate-- într-un cuvânt, viață--zac acoperite de colb pixelat, uitate într-un colț de Internet (sau de blogosferă), mă cuprinde o mică-mare jale. Parcă am pierdut ceva și nu vorbesc despre dorința compulsivă de a scrie, de a te confesa paginii virtuale, pentru că aceea sunt convinsă că e doar ațipită în sufletele amicilor mei bloggeri. E un fel de nostalgie după vremurile alea când de-abia așteptam să ajung acasă să mă aștern pe scris, după ce simțisem o zi întreagă cum dospește în mine un gând mic, mic de tot și se face un ditamai cheful de tastat cuvințele repede-repede, pe nerăsuflate, deșertând sacul gata să dea pe-afară, când mă trezeam în miez de noapte pentru că simțeam nevoia să "spun".
Fie că viața ne-a purtat pe alte meleaguri, în alte etape ale vieții, că am început să ne cultivăm alte pasiuni și am abandonat în cele din urmă (cel puțin temporar) scrisul, toți avem ceva în comun. La un moment dat am scris. Mult, torențial, hazliu, sentimental, creativ, seducător, pe bandă rulantă, noaptea târziu, sau în miez de zi, la cafeaua de dimineață. Vă mai amintiți senzația? Plăcerea supremă pe care o simțeam așternând rânduri după rânduri? Modul în care curgeau parcă frazele sau dimpotrivă, ne chinuiam uneori la fiecare frază, simțind că n-avem cuvintele la noi în momentele acelea?
Oare de ce scriem? Sau mai bine zis, de ce am scris? De ce am fost atât de prolifici într-o anumită perioadă din viața noastră doar pentru a ne lăsa gândurile nescrise apoi dintr-odată și abandonând penița închipuită pentru alte preocupări mai interesante sau mai potrivite pentru noi în acel moment?
Dragii mei prieteni din blogroll, vă provoc să scrieți, când și cum doriți, pe tărâmurile voastre virtuale lăsate în paragină, ce v-a impulsionat să vă faceți blog și să vă dați frâu liber gândurilor. Voi de ce scrieți?
Cu drag,
Cati
Se afișează postările cu eticheta blogosfera. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta blogosfera. Afișați toate postările
vineri, 10 mai 2013
joi, 23 aprilie 2009
Initiativa
GrimCris a avut o initiativa interesanta, lansandu-ne o provocare: sa ne ajutam concetatenii intr-ale blogarelii afisandu-le bannerul pe blogul nostru timp de o saptamana.
Primul venit, primul servit, adica primii inscrisi pe lista de pe blogul lui Cris vor fi primii promovati de catre ceilalti participanti. Cititi aici pentru mai multe detalii.
Acum, pentru cine doreste sa se serveasca, poftiti la notitele lu' subsemnata:
Primul venit, primul servit, adica primii inscrisi pe lista de pe blogul lui Cris vor fi primii promovati de catre ceilalti participanti. Cititi aici pentru mai multe detalii.
Acum, pentru cine doreste sa se serveasca, poftiti la notitele lu' subsemnata:
joi, 12 februarie 2009
Roblogfest 2009
Am tot declarat in stanga si in dreapta ca acesta nu e un blog comercial. Ca nu ma intereseaza traficul in termeni de visits si page views. Ci mai degraba aia cativa oameni care mai intra uneori pe el si imi zic dupa aceea ca le place ce scriu. Si am mai zis si ca scriu pentru mine. Dar, ca sa scap de egoismul cras pe care il denota fraza anterioara, m-am inscris totusi la Roblogfest la sectiunea bloguri personale.
Asadar, avand in vedere ca acum e prea tarziu, mi-am facut cont si poate fi pescuit si blogul meu de prin marea de nominalizati, daca v-a placut ceva vreodata din ceea ce am scris aici, daca v-am enervat, v-am oripilat si va venea sa-mi dati cu ceva in cap si totusi n-ati facut-o, (virtual macar, prin comentarii), acum aveti ocazia sa va manifestati.
Si ca sa mentin vie traditia conform careia sunt un Gica contra absolut, va rog sa nu ma votati! Daca nu vreti sa ma luati in seama, mai exista o varianta, pe la mijlocul paginii.
Intreaga comedie cu votatu' incepe pe 25 feb si tine pana pe 3 martie.
Multumesc anticipat!
Asadar, avand in vedere ca acum e prea tarziu, mi-am facut cont si poate fi pescuit si blogul meu de prin marea de nominalizati, daca v-a placut ceva vreodata din ceea ce am scris aici, daca v-am enervat, v-am oripilat si va venea sa-mi dati cu ceva in cap si totusi n-ati facut-o, (virtual macar, prin comentarii), acum aveti ocazia sa va manifestati.
Si ca sa mentin vie traditia conform careia sunt un Gica contra absolut, va rog sa nu ma votati! Daca nu vreti sa ma luati in seama, mai exista o varianta, pe la mijlocul paginii.
Intreaga comedie cu votatu' incepe pe 25 feb si tine pana pe 3 martie.
Multumesc anticipat!
miercuri, 7 ianuarie 2009
De ce ne dorim trafic?
Dupa ce am citit comentariile legate de un post de succes si am ingurgitat si replicile "acuzatei", mi-am pus o intrebare: ce conteaza cel mai mult pentru un blogger?
Trafic maxim, comentarii peste comentarii, sa fie cunoscut in blogosfera, intr-un cuvant sa aiba succes? Sau sa stie ca acea exprimare personala a gandurilor lui, a lucrurilor marunte care i se intampla e citita macar de un alt om? Desigur, suntem oameni diferiti si pentru fiecare conteaza cu totul altceva.
Pentru mine conteaza foarte mult ca un om sa scrie cu pasiune, sa se exprime pe sine, asa cum este, fara a incerca sa urmeze o reteta. Dar, din nou, asta depinde de ceea ce doresti sa obtii.
Daca iti doresti trafic, alegi subiecte "fierbinti" care stii ca vor da nastere unor dispute, incerci sa arunci in joc posturi care sa provoace oamenii la dialog (in contradictoriu sau nu).
Daca iti doresti doar sa scrii, sa te confesezi "paginii", sa spui niste lucruri care crezi ca trebuie spuse, sa-ti exprimi o opinie sincera si sa ti-o sustii, conteaza oare cati oameni te citesc si daca esti un blogger de succes?
Eu cred ca nu. Pentru ca NU asta iti doresti. Nu sunt ipocrita, ma bucur ca un copil cand cineva imi lasa un comentariu si aflu ca e de acord cu mine, sau, dimpotriva, ma combate, dar nu pentru asta mi-am inceput blogul. Ci pentru ca am vrut un locsor in care sa fiu cu gandurile mele. Si cred ca sunt multi ca mine. Asa cum sunt si mai multi bloggeri de succes. Personal ii admir pentru ca reusesc sa faca atatia oameni sa reactioneze. Sau sa ii distreze, sa le descreteasca fruntea. E mare lucru! De aceea ma intristeaza sa vad dispute fara sens ca cea despre care vorbeam mai sus.
Putem sa ne contram si fara sa aruncam cu sageti otravite unii in altii. It's a free world, intr-adevar, dar poate nu ar trebui sa radicalizam atat de mult lucrurile. Nu citesc Cosmopolitan, Avantaje, si altele de gen, habar n-aveam de Alexandrina, dar o citeam pe Miruna si sincer, o admiram pentru felul in care scrie. Sincer, direct, cu suflet.
Haideti sa scriem mai putin pentru trafic (Ronnie, subscriu), si mai mult pentru continut in sine. Pentru ceea ce simtim. Pentru ceea ce credem. Pentru ceea ce vrem sa exprimam.
Trafic maxim, comentarii peste comentarii, sa fie cunoscut in blogosfera, intr-un cuvant sa aiba succes? Sau sa stie ca acea exprimare personala a gandurilor lui, a lucrurilor marunte care i se intampla e citita macar de un alt om? Desigur, suntem oameni diferiti si pentru fiecare conteaza cu totul altceva.
Pentru mine conteaza foarte mult ca un om sa scrie cu pasiune, sa se exprime pe sine, asa cum este, fara a incerca sa urmeze o reteta. Dar, din nou, asta depinde de ceea ce doresti sa obtii.
Daca iti doresti trafic, alegi subiecte "fierbinti" care stii ca vor da nastere unor dispute, incerci sa arunci in joc posturi care sa provoace oamenii la dialog (in contradictoriu sau nu).
Daca iti doresti doar sa scrii, sa te confesezi "paginii", sa spui niste lucruri care crezi ca trebuie spuse, sa-ti exprimi o opinie sincera si sa ti-o sustii, conteaza oare cati oameni te citesc si daca esti un blogger de succes?
Eu cred ca nu. Pentru ca NU asta iti doresti. Nu sunt ipocrita, ma bucur ca un copil cand cineva imi lasa un comentariu si aflu ca e de acord cu mine, sau, dimpotriva, ma combate, dar nu pentru asta mi-am inceput blogul. Ci pentru ca am vrut un locsor in care sa fiu cu gandurile mele. Si cred ca sunt multi ca mine. Asa cum sunt si mai multi bloggeri de succes. Personal ii admir pentru ca reusesc sa faca atatia oameni sa reactioneze. Sau sa ii distreze, sa le descreteasca fruntea. E mare lucru! De aceea ma intristeaza sa vad dispute fara sens ca cea despre care vorbeam mai sus.
Putem sa ne contram si fara sa aruncam cu sageti otravite unii in altii. It's a free world, intr-adevar, dar poate nu ar trebui sa radicalizam atat de mult lucrurile. Nu citesc Cosmopolitan, Avantaje, si altele de gen, habar n-aveam de Alexandrina, dar o citeam pe Miruna si sincer, o admiram pentru felul in care scrie. Sincer, direct, cu suflet.
Haideti sa scriem mai putin pentru trafic (Ronnie, subscriu), si mai mult pentru continut in sine. Pentru ceea ce simtim. Pentru ceea ce credem. Pentru ceea ce vrem sa exprimam.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)