High expectations imply utter happiness and bitter disappointment. May we all have both in our lives!

miercuri, 19 august 2009

Eleganţa ariciului

Am început de curând o cărticică primită de ziua mea. Se numeşte Eleganţa ariciului. Scrisă de o franţuzoaică născută în Maroc. Recunosc că m-a captivat. Şi mă întorc la ea cu religiozitate în fiecare seară când nu ies în oraş. Departe de a fi vreo profundă cugetare asupra sinelui, cărticica te surprinde cu umorul fin, ironia şi candoarea ei. Da, cred ca are o candoare aparte. E prima carte pe care nu îmi place să o explic dacă pot spune aşa. E CEVA în ea care mă face să mă întorc după mai mult. Este eleganţa ariciului, pe care ca ţepoasă autodeclarată o recunosc şi o preţuiesc.

"Dintre persoanele pe care le frecventează familia mea, toate au urmat aceeaşi cale: o tinereţe petrecută în încercarea de a-şi rentabiliza inteligenţa, de a stoarce ca pe-o lămâie filonul studiilor şi de a-şi asigura o poziţie de elită, pentru ca apoi să se întrebe cu uimire o viaţă întreagă de ce asemenea speranţe au dus la o existenţă atât de vană. Oamenii cred că aspiră la aştri şi sfârşesc ca nişte peştişori aurii într-un bol. "

Muriel Barbery - L'élégance du hérisson

5 comentarii:

Ella spunea...

Desigur, o să o vreau şi eu după ce o termini tu. :D
P.S. I'm back!

Cati spunea...

Dam mai departe, cum nu? Ca de la rac la rac :)

I'm back 2 and will keep to this;))

Cristina Vintila spunea...

Ugh, m-as baga si eu. Dar am de terminat Papillon intai :P

Catalin spunea...

Heh, asta legat de autodepasire. Autodepasire is overrated. :D

Cati spunea...

@Cristina: Ochei, te-am pus pe lista...
@Catalin: zici? :p