Cum am eu o doleanţă mai veche care mă roade, m-am hotărât să pun problema pe tapetul virtual: de mică încercam să înţeleg cum vine treaba asta cu "fericiţi cei săraci cu duhul" şi nu prea îmi ieşea; adică...cum vine asta...să fii aşa mai simpluţ, să nu ştii foarte multe, da' totuşi să fii mulţumit.
Acum însă îmi dau seama că vorba asta ascunde ceva înţelepciune. Bine că suntem noi şcoliţi, că ştim câte în lună şi în stele, că stăm şi medităm la dilemele existenţiale şi ne punem întrebări la fiecare 5 minute....şi făcând asta, uităm să mai trăim şi să ne bucurăm de ceea ce avem.
Am văzut zilele astea un documentar despre unul dintre multele triburi din Brazilia care din punctul nostru de vedere s-ar încadra la categoria "săraci cu duhul" (ca deh, nu este oameni ţivilizaţi ca noi, nu ştie ce e aia cuptor cu microunde, tembelizor, calculator şi alte minunăţii de astea ale tehnicii şi trăiesc ca pe vremea lui Cremene). Şi zicea acolo pe post un băştinaş de ăsta că erau mai fericiţi înainte să fie contactaţi de "omul alb"care nu le-a dat decât boli de-ale noastre care aproape i-au exterminat şi i-au facut să îşi schimbe iremediabil stilul de viaţă. Şi continua un pic trist zicând în limba lui ceea ce au tradus prin "Unfortunately, we can never go back to what we were before"
Toată chestia asta m-a atins o ţâră la coarda mea perfecţionistă şi m-a făcut să mă gândesc că, poate, alergăm un pic cam mult după lucruri pe care s-ar putea să nu le avem niciodată, să ne tunăm ca să zic aşa în fiinţe din ce în ce mai mirobolante, uitând însă in the process ceea ce suntem de fapt. Da, cu toţii am fost la un moment dat "săraci cu duhul"că toţi am pornit de undeva. Întrebarea e poate ar fi mai bine din când în când să redevenim mici şi neştiutori şi să ne bucurăm de lucrurile simple? Nu v-ar plăcea uneori să vă aplecaţi spre un fir de iarbă de la înălţimea superomului în care v-aţi transformat şi să respiraţi parfum de simplitate?
9 comentarii:
poate usor relationat cu articolul, legat de simplitate si vremurile de demult... oare noi, oamenii, am fi putut sari vreodata cat de vreo 10 ori inaltimea noastra? ma uit la pisica mea care dintr-un avant e sus pe masa... si parca o invidiez... :D
Ca mi-am amintit, asta era ideea de baza din "crouching tiger, hidden dragon", ai vazut?
Da, am vazut filmul. Mi-a placut :)
Fericirea despre care zici tu pe blog nu e in sensul general inteles, sa zicem "simplut", intr-un fel se refera la o anumita inocenta pe care am avut-o toti. Dar uite, mai in detaliu explicat e aici http://www.crestinortodox.ro/cuvinte-duhovnicesti/68688-fericirile-noua-invitatii-la-fericirea-lui-hristos
Multumesc :)
"Bine că suntem noi şcoliţi, că ştim câte în lună şi în stele, că stăm şi medităm la dilemele existenţiale şi ne punem întrebări la fiecare 5 minute....şi făcând asta, uităm să mai trăim şi să ne bucurăm de ceea ce avem."
noah, asta e misterul :)
in alta ordine de idei, am trecut pe la tine (si) sa te anunt ca ai fost premiata de catre moi cu "blogul de aur" si as fi onorata, dac-ai trece prin "curtea" mea sa-ti ridici trofeul. :)
o zi frumoasa!
Imi plac mult articolele tale pentru ca de fiecare data gasesc un punct de vedere cu care pot relationa, expus intr-un mod well-paced care nu mi-ar reusi niciodata....
Subiectul de aici mi-a amintit de o schimbare de atitudine relativ recenta: pana acum, say, un an eram hotarata sa lupt pentru o viitoare cariera, sa ma sacrific, sa nu dorm, whatever it took. Nu imi dau seama daca experienta Erasmus e respinsabila sau acumularea unui nou "filtru", dar acum nu imi mai pun asa problema. Acum ma gandesc ca nu vreau sa ma afund niciodata intr-un job care sa nu imi placa, nu vreau sa imi sufoc viata dincolo de anumite limite pentru... Pentru ce? Bani, ca sa nu am cand sa ii cheltui? Prestigiu, de care sa nu ma pot bucura de teama ca l-as putea pierde? Mai cu masura.
Interpretarea pe care am dat-o zicalei (sau ce e aia)e in asentimentul unui vers din Parazitii: "daca eram mai prost, eram fericit". Cu cat stii mai putin, cu cat intelegi mai putine lucruri dintre cele care au loc in jurul tau, cu atat te poti bucura de toate nimicurile sau cevaurile pe care astia ca noi le diseca in feliute mici mici.
O fi mai bine? Guess we'll never know.
PS Multumesc pentru ca ai pastrat banner-ul meu in sidebar :)
Merci pentru coment, Lua!
Da, si eu am observat ca ma raportez foarte bien la ce scrii tu acolo, so..I kept the banner:)
Nu stiu, poate pentru unele lucruri merita sa te strofoci, dar better keep them in check I guess, to a comfortable limit...
De doua mii de ani tot se fac comentarii despre sintagma " saraci cu duhul" dar poate numeni nu va sti niciodata ceea ce a gandit IISUS cand a mentionat-o in "Fericiri"...
Si-mi permit si eu sa spun, referitor la cei saraci cu duhul ca s-ar fi putut referi la cei care traiesc viata in constient sau inconstient. Adica cei care sunt constienti in adevaratul sens al cuvantului de ceea ce gandesc, vorbesc, realizeaza sau cei care fac totul din inertie, teleghidati, hipnotizati.. Si tare ma tem ca din aceasta ultima categorie facem parte majoritatea. As indrazni sa afirm ca faci parte din categoria persoanelor care se gandesc si la teme mai profunde ale existentei...Mai astept si alte abordari...
Multumesc de comment, Cristina!
O sa revin pe blog cat de curand :)
Trimiteți un comentariu