Rusinica...

Deși am avut parte de un vis împlinit anul ăsta la concertul Depeche Mode, am așteptat cu sufletul la gură și Rock the City 2013, sau mai bine zis, prestația live a celor de la Rammstein, căci a fost singura trupă care însemna ceva pentru mine din întregul line-up.

Buun, să începem cu începutul, zic.

1. Mi s-a părut mare măgărie să vinzi exclusiv abonamente pentru ambele zile de festival, fără a da posibilitatea omului să ALEAGĂ. Nu au existat bilete pe zile. Practic, vrei Rammstein, ia și trupa x, y, și z la pachet. Bonus de la noi. Frumos, asta dacă m-ar fi interesat vreuna. Dar nu a fost cazul!

2. Mă bucur că nu am avut strălucita idee de a veni cu 4-5 ore la devreme în căldura aia sufocanta, pentru că ORICUM nu mi-ar fi servit la NIMIC! Știu că au fost mulți care au făcut asta și îmi pare rău pentru ei. Din fericire, am avut marele noroc să îi văd pe Rammstein în condiții mult mai decente acum 3 ani, altfel sigur aș fi rămas cu un gust amar, în ciuda prestației lor excelente și de această dată.

3. Ca să trecem la miezul problemei: n-am văzut nimic. Ok, am zis, nu-i bai, îi știu pe băieți de data trecută, cam știu care e mersul, așa că mă mulțumesc să îi aud. Aiurea! Ce să auzi, frate, dacă ești la kilometri buni de scenă. Cât ar fi sunetul de bun, apăi nu răzbate și la prostime peste mări și țări, nu? N-am comentat, nu m-am gândit prea mult DE CE nu văd chiar nimic, că deh, oricum am un metru jumate și de obicei nu văd prea multe la concerte. Cu toate astea, mi-am dat seama că ceva e în neregulă după concert, când am auzit ditamai matahalele de oameni de la 1,85 în sus, care, ca plătitori de bilet la Normal Circle ce se aflau, ziceau cam tot același lucru: că nu văzuseră mai nimic. Buun, apoi, citind și je pe net, aflai care fu buba: 'mnealor, organizatorii lu' pește prăjit, s-au gândit să mai facă un bănuț, și au mărit zona de la Golden Circle. De unde, evident, rezultă, că Silver Circle ori s-a micșorat, ori s-a dat mai în spate și Normal Circle a ajuns la mama lu' Scaraoțchi în praznic.
4. E primul concert la care aproape am făcut atac de panică la coadă la CEVA (că n-am avut pretenții la băut ceva anume, era atât de cald încât eram dispusă să ma alimentez cu ce mai aveau omuleții de vândut). Să leșin nu alta, făcută conservă între voinici de 2-3 ori mai înalți ca mine, mai-mai să nu mai văd nici cerul pe alocuri.
5. Bude n-am prestat, că nu m-a tras deloc ața dupa 2 cozi la care am participat din plin, dar am auzit că era aceeași poveste fantastică coborâtă din legendele urbane concertistice.

Concluzie: După spusele unei donșoare de pe la organizatori

Delimitarea cercurilor s-a facut in mod diferit in cele doua zile datorita volumului diferit de spectatori. Prima zi a fost exceptia iar golden-ul si silver-ul au incaput amandoua in zona de golden. Nu ai ce sa faci cand vin atatia oameni. Unii vor sta mai in spate. La Wachen vede toata lumea tot? Nu. Vad cei care stau in fata. Daca delimitarile nu ar exista, 10.000 de oameni s-ar ingramadi in fata scenei si in caz de incendiu s-ar termina urat de tot. La un concert cu atatea instalatii pirotehnice, pericolul de incendiu creste considerabil.
Imi pare rau daca pentru unii spectatori a fost neplacut. Desi este adevarat ca au fost lipsuri, tot consider ca este necesar sa privim o problema din mai multe puncte de vedere inainte sa il luam in brate pe Badea si sa urlam: “Pai da, ca in Romania asa se intampla, ca ne batem joc ca asa si pe dincolo”

 Păi nu urlăm degeaba, dragă. Omul a dat bani pe bilet și vrea un concert civilizat! Ce ați făcut voi cu delimitarea e jenant și degradant. Suntem oameni, nu animale! Vinzi atâtea bilete cât să fie ok pentru toată lumea, nu ca să îți umfli buzunarele, după care te doare la bască. Băi mă lași cu incendiul? Fată dragă, dacă era un incendiu, muream naibii cu toții până ieșeam din zonă. Ție cât ți-a luat să ieși de la concert? 5 minute, probabil, că deh, ești organizator, nu jumătate de oră cât le-a luat restului muritorilor.
Am lucrat și eu ca voluntar la concerte și am fost și de cealaltă parte a baricadei și crede-mă, îmi dau seama când organizarea lasă de dorit, așa că lasă-mă să te contrazic, a voastră nu a fost proastă, a fost SUB ORICE CRITICĂ. Să ajungi în față să îți iei ceva de băut după o oră si jumătate de stat la coadă și să te ia ăl de vinde berea sufletului la mișto (nici măcar nu mi s-a întâmplat mie, dar am văzut cazuri nenumărate de acest gen) când deja ești plin de nervi și la limita răbdării, să stai la coadă la jetoane doar ca să treci la alte cozi similare dacă vrei să torni ceva pe gât, că ți s-a uscat și stomacu de arșiță sau dacă vrei să scapi de presiunea de pe vezică, eh, ce pot să spun, e CEVA, mai greu de găsit prin alte părți, BRAVO, sunteți cei mai tari!

Aaaanyway, acestea fiind spuse, vă recomand cu căldură ORICE concert Rammstein CARE NU SE ȚINE ÎN ROMÂNIA! S-auzim de bine și nenea cu organizarea, îți doresc mai multă compasiune și mai puțină foame de bani, cum ar zice hip-hoperu.

Sonisphere văzut de (pe) jos

Bifat si Sonisphere.
Buun! Cu ce am rămas din toată chestia asta? Cu o poftă nebună de încă un concert Rammstein. Un motiv bun (poate singurul, dacă stau sa mă gândesc) pentru o vizită pe viitor în Germania (nuş' de ce, da' altfel nu prea mă atrage ţara asta)

Ca la multe alte concerte unde am învăţat dezavantajele staturii mele de semi-midget, şi la Sonisphere am reuşit să fiu un fel de reper pentru oamenii în tranzit (din orice parte în orice parte).
Şi având în vedere că am crescut şi nu mă mai iau la harţă ca pe vremuri cu oricine se şterge în mod permanent de mine, am aplicat o metodă pacifistă de învăluire şi evitare a tranzitului (am şi eu oful meu, nah, daca eşti micuţ de statură, se vor găsi veşnic matahale şi nu numai care să considere că pot trece eventual şi PRIN tine): m-am întins oareşicât pe jos (cât mai lălăit, să ocupăm ceva loc), fapt dovedit extrem de util şi în descurajarea tranzitărilor (deh, mai greu sa sari peste 4 perechi de picioare lungite cu mare chin spre bunăstarea proprietarilor) şi în ocuparea unui loc strategic, dar şi în odihnirea ciolanelor obosite ale consumatorului de Sonisphere.

Zis şi făcut! Daaar, acum vine şi reversul medaliei: nu de puţine ori era lumea să calce pe mine (că deh, doar te uiţi după un loc în faţă, cine să se mai uite şi pe jos, la amarâţii tolăniţi, cine i-a pus sa se aşeze in the first place). Drept îi, nu m-am pomenit nici cu bere nici cu scrum pe mine, ceea ce e un plus, mă aşteptam la mai rău.

E frumos la Sonisphere pe jos. Vezi care are papucii murdari, ce şireturi şmechere se mai poartă, compari grosimea gleznelor celorlalţi, faci pronosticuri cu care observă că e unu pe jos şi pe ACOLO chiar nu are pe unde trece, estimezi cam câţi te vor călca, vezi câtă bere mai are vecinu, mâna lu' unu pe fundul prietenei lu' altu, chestii de-astea.

Băi da şi când te ridici şi vezi cât amar de loc ai....uuuuuaaaaai, să mori de bucurie nu alta! După care vin vreo 5 şi te îngrămădesc în ăla din faţă, care, întâmplător, are vreo 2 metri şi dintr-o dată Metallica e doar cu sunet. Şi multă transpiraţie.

Slavă cerului că a mai existat şi ziua 3, aka Rammstein, când a reuşit să vadă şi je 2 ecrane şi juma de scena. Uraaaaaaa!

Artmania 2009

Dacă anul trecut am ratat evenimentul-pe care dealtfel obişnuiam să îl vizionez cu religiozitate-anul ăsta m-am "răzbunat" cu vârf şi îndesat, în sensul că am fost în păr în ambele zile, atât la trupele care îmi plăceau cât şi la cele pe care le agream mai puţin.

O decizie înţeleaptă dealtfel, pentru că astfel am avut ocazia să văd una dintre cele mai bune trupe din tot festul din acest an - Opeth.

Prima zi de festival m-a pus faţă în faţă cu una dintre trupele mele de gothic favorite, Tristania.

Dezamăgire: trupa sună destul de prost live (cel puţin din punctul meu de vedere nu s-au ridicat la nivelul aşteptărilor), cu atât mai mult cu cât au venit fara 2 dintre membri. Noua vocalistă îşi face treaba onorabil, nimic de zis, dar deja e altă Tristania decât cea pe care o ştiam. O mică observaţie în favoarea lor ar fi că au cântat pe lumină, în contrast total cu stilul lor muzical.

My Dying Bride, a doua oara la Sibiu, au avut aceeaşi prestaţie impecabilă ca şi ultima oară. Cert e că pe oamenii ăştia ori îi iubeşti ori îi urăşti pentru că stilul lor e destul de intimist şi nu e gustat de toată lumea. Acelaşi Aaron histrionic şi aceeaşi atmosferă melancolică. Specifice My Dying Bride. A fost prima trupa de gen pe care am ascultat-o şi deşi acum au devenit un pic prea pesimişti pentru mine, au un loc aparte în inima mea. Good job guys and keep it up!

Opeth m-a surprins în mod plăcut pentru că m-au ţinut cu sufletul la gură nefiind totuşi pe lista mea de favorites. Un sound puternic şi piese pe măsură, atmosfera incendiară, comunicare bună cu publicul şi per total un show magnific. Băieţii şi-au câştigat un nou fan în mine cu această ocazie (chit că unul mai mic, aşa).

În ziua a doua aş fi plecat pentru că, în afară de Nighwish, nu ma dadeam în vânt dupa trupele cântăreţe, Subscribe şi Pain. Totuşi am mai zăbovit prin Sibiu şi cum tot îmi luasem abonament pe ambele zile, m-am prezentat în Piaţa Mare pe la finalul playlistului servit de ungurii de la Subscribe. Băieţi fâşneţi, se vedea că le place pe scenă şi că le place să cânte chit că în afară de energia lor debordanta nu prea m-a atins nicio piesa pe la vreo coardă, oricare ar fi aia.

Pain au cântat binişor, şi am ajuns să pot spune, în ciuda incompatibilității mele cu genul, că au fost cea mai bună trupa din a doua zi de festival. Asta şi pentru că la Nightwish am plecat pe la jumătatea prestaţiei să îmi torn pe gâtlej nişte calmante (aka bere) ca să îmi mai treacă oripilarea.

Momentul culminant (pentru mulţi) al festivalului: Nighwish în noua formulă. Am savurat pasajele în care cânta Marco şi am fost tentată să îmi pun mâinile la urechi pe cele ale noii soliste. Nu am nimic cu Annette, fata are ceva voce, dar nu pentru metal şi nu pentru Nighwish. În plus, prezenţă scenică zero. M-am retras cătrănită dupa vreo 5-6 piese, dintre care una noua si câteva vechi pe care nu le-am recunoscut în noua interpretare, am bagat o bere şi mi-am luat tălpăşiţa.

Probabil că fac parte din vechea garda, pentru care episodul Nightwish s-a încheiat cu plecarea Tarjei. Nu e nicio tragedie, au rămas încă destui cărora le place şi noua Nighwish. Mie nu. Peace!

In Flames

Din categoria "de-ale mele", savurez in seara asta un concert de metal. First dupa muulta vreme. Ups, mint. A mai fost si cel al Interitus Dei. My bad, guys, nu dati cu pietre, rosii, sau ce va mai trece prin maini! (erata: Accept CD-uri, totusi!)

E si vremea destul de placuta... Deh, e normal, doar am facut request special aici.

So, deocamdata doar un intro, cu cateva detalii despre In Flames.

Acesti metalisti suedezi s-au adunat pe la 1990, deci au ceva history in spate. Io am auzit de ei ceva mai tarzior, recunosc, dar de atunci ii ascult cu placere, in ciuda accentelor usor heavy care nu flateaza urechile mele pisicesti prea des.

Sunt oaresicat niste trail blazers la capitolul death, in sensul ca au imprimat o oarecare linie melodica in domeniu si si-au onorat promisiunile cu succes.

Nu am fost niciodata un mare fan death, dar ei sunt printre trupele de death care m-au cucerit si m-au facut sa imi mai largesc orizontul metalist.

Chiar daca in timp, trupa a evoluat ca stil (mai putin screaming pe alocuri, mai mult clean voice), in mod clar au si vor avea un cuvant de spus in domeniu. Iar albume ca The Jester Race, Whoracle, Colony, Clayman, vor ramane cu noi forever.

In plus, alaturi de At The Gates si Dark Tranquility, au fost creatorii genului de death melodic, mai usor de digerat si pentru alte categorii de public in afara fanilor death clasici.

In Flames au un stil vocal care imbina growl cu scream si parti de voce clean, ceea ce imprima o nota caracteristica si usor recognoscibila muzicii lor.

Vocalistul trupei, Anders Fridén, e un frontman carismatic, cunoscut si prin podoaba sa capilara rasucita in codite rasta, un stil mai putin abordat pe scena metal. Canta cu In Flames din 1995, an in care au lansat multlaudatul The Jester Race.

Ca fapt divers, capul de bufon/joker a devenit un fel de logo al trupei, aparand pe majoritatea articolelor lor promotionale, albume, etc.

Revin cu un later update deseara sau maine, dupa ze concert.

S-auzim de bine!

Later edit: Concertu' antrenant, cu sunet nu de cea mai bun calitate, intr-un cort trantit neinspirat in mijlocul Arenelor Romane. Dar pentru o prima impresie live, In Flames merita, chiar si in lipsa unor membri din trupa....Good job guys, u rock, even for a blacker like me!

Samael 2009

(courtesy of metalhead.ro)

Am fost la concertul Samael din 2006. Unul dintre cele mai faine pe care le-am vazut. Prestatie extra, prietenosi cu publicul, stat la autografe o gramada, sa dea cu scrisu la tot fomistii care se stransesera.

Se intorc in 2008. Pe 27 la Cluj. Si pe 28 la Bucuresti. Oare? Pentru ca pana acum tot ce avem despre concertul din Bucuresti este un vesnic "Detalii despre bilete in curand". Buun. De aici as trage o concluzie simpla. Sau doua, mai degraba. Ori astia nu mai vor sa vina si in Bucuresti si organizatorii duc tratative (a se citi trag de ei) ori organizarea e varza. Poate ma insel. Baietii cu organizarea, prove me wrong , please! Oricum unii ar zice "Da ce-i bah, ca mai e pana pe 28".

Pai. Una la mana. Daca nu mai presteaza in Bucale, s-o stim si noi. Sa ne miscam fundurile la Cluj, nu?

Doi la mana. Locatia anuntata e Preoteasa, unde n-as zice ca e loc pentru toti doritorii.

Trei la mana. Oamenii astia au ceva fani. Multicei. Biletele nu vor fi fara numar. Clar.

So....cu alte cuvinte vreau bilet. Badly. Si vreau sa mi se zica unde sa ma duc dupa el. As simple as that. Si preferabil nu cu 2 zile inainte.

Sa ne vedem cu bine si anul asta la ceva similar! (Nu vom fi la fel de multi, cred, Agronomia e huuuge pe langa Preoteasa!)

(courtesy of metalhead.ro)

Later edit: Se pare ca e adevarata aia cu "Gura pacatosului adevar graieste" Venira doar la Cluj, cum am banuit.

Romania is my country

Am tot stat si m-am gandit ce venues de concerte k lumea avem noi in tara asta si mai cu seama in orasul asta minunat a lu baciu Bucur?

Pana acum, in afara de minunatele Sala Palatului, Sala Polivalenta, Sala Agronomia, Romexpo si Arenele Romane, nu exista variante!

Ah, sa nu uitam de parcuri...cred ca astea is ultima solutie...vara, evident...ca iarna n-ai unde tine un concert decent INDOORS...

Si atunci, de ce sa te mai dai de ceasul mortii plangandu-te ca nu vin nici Children of Bodom nici Dimmu Borgir si alte "metalice" de top in tarisoara noastra? Unde sa cante neamuleeeee? Intr-una din aceste minunate locatii?

Astept cu interes ce o sa iasa pe locului Stadionului National! Mai stii, poate ne trag o mega sala de concerte si intram si noi in randul lumii?! Da da, una unde sa nu fac sport extrem suindu-ma pe boxa ca sa vad si eu ceva...evident cu paza in coasta si cu "pai m-am suit si eu nene ca nu vedeam nimic" pe buze pentru orice eventualitate, nici 'jump around' juma de concert ca sa vad si io fatza aluia de-i cu cantarea de pe scena, nici ceva coate si zambete senzuale pt pletosii "binevoitori" din primele randuri.

In concluzie, eu as zice ca mai intai trebuie sa ne facem griji UNDE ar putea canta metalistii nostri dragi si abia dupa aceea DE CE sau CAND vin/nu vin si de ce se duc la unguri/bulgari si pe la noi nu calca.