Ma tot gandesc de cateva luni incoace unde este ACASA pentru mine: in orasul in care m-am nascut, pe malul Dunarii, sau in capitala asta jegoasa moral si fizic?
Teoretic, avand in vedere ca stau in Bucuresti de 5 ani, ar trebui sa pretind ca aici e "acasa". Cu toate astea, doar atunci cand ii vizitez pe ai mei pentru o zi-doua am sentimentul acela special care identifica locul unde te simti acasa. Acolo nu am nicio grija, sunt rasfatata asa cum doar parintii te pot rasfata, uit de probleme, ma joc cu pisica mea cea batrana care imi tolereaza toate prostiile, etc.
Exista un sentiment pe care il incerc de fiecare data atunci cand merg spre orasul meu natal.
Poate pentru ca las in urma viata mea de adult si acolo imi permit, pentru cateva zile, sa redevin copil. Din momentul in care ma urc in tren si pana cand cobor la statia binecunoscuta ma cuprinde o frenezie inexplicabila si , cumva, vad lucrurile in roz: nu conteaza ca tipul de langa mine sta si pe jumatate din locul meu datorita gabaritului depasit, nici ca dau pe un bilet cat nu face ca sa calatoresc prost si sa ajung la destinatie in 3 ore (200 km), nici smecherul care da drumul la manelele din dotare cel putin vreo ora pana se hotaraste cineva sa ii fac observatie si sa ne izbaveasca pe toti de asa bucurie. Practic, parca plutesc deasupra tuturor animata de o bucurie numai de mine stiuta-ma duc ACASA!!!!
Voi unde va simtiti acasa?
10 comentarii:
Home is in your heart, babe. Home is in your heart. How's that for a totally senseless comment? :)
Thanks, hb!
Sau mai corect .. home is where your heart is ;) apparently your heart nu e aici :)
Acasa pentru mine inseamna locul in care sunt cei pe care ii iubesc, familia mea,indiferent daca acel loc ar fi in Romania sau in alta parte.
Ca si oras, acasa este Constanta, caci e locul in care m-am nascut si in care am trait cea mai mare parte a vietii mele.
De unde esti Cati? Galati, Braila? Ai mei sunt galateni si s-au mutat inapoi in Galati de cativa ani.
pe malul Dunarii... acela a fost mereu locul de refugiu, unde lumea cu ce avea ea urat si trist disparea inlocuita de linistea satului...
(ahaaa, deci si tu ai amintiri cu Dunarea :) )
Cati ani ai? mai mult de 25 nu cred ca ai :D
O sa te simti acasa cand o sa iti faci o familie a ta,pana atunci o sa tot tragi la parinti. Mai bine bucura-te de momentele astea ca in curand n=o sa mai aiba cine te rasfata si va trebui sa rasfeti tu pe copii tai.
Nici eu nu stiu unde sa ma simt acasa. Momentan nu am casa, sunt "pe drumuri". Cand esti elev de schimb ai de orbicei mai mult decat o casa.
@Onutzza: Asadar, si tu ai o casa de imprimut in Bucuresti dar te simti de fapt acasa in orasul tau natal.
Eu m-am nascut in Braila.
@brightie: Uraa, am mai dat peste un dunarean de-al meu! Ce oras? Am, cum sa nu? E roasa faleza noastra de cati pasi de licean au batut-o...
@varza: Multumesc de compliment! Asa este, tare e bine la mama acasa. Sa dormi fara grija si sa ti se intinda mesele...Sunt constienta de asta si am bucur de fiecare clipa alaturi de ei :)
@Sadak: Eh, ai tot timpul sa iti gasesti o casa a ta. Deocamdata, bucura-te de oportunitatea asta, de a vedea o lume diferita si de a avea experiente noi:)
apai io-s juma' munteanca (m-am nascut la brasov), dar copilaria mi-am petrecut-o mai mult la bunici, langa giurgiu... :)
Frumos. N-am vazut niciodata Dunarea de la Giurgiu. Eu cred ca arata un pic altfel din fiecare oras prin care trece...
Trimiteți un comentariu