High expectations imply utter happiness and bitter disappointment. May we all have both in our lives!

duminică, 12 aprilie 2009

Orasul cu magnolii (I)

De curand m-am imbarcat impreuna cu doua bune amice intr-o Sageata Albastra si am tras o fuga pana la Curtea de Arges.

O reintalnire placuta, intrucat nu mai fusesem in zona de cand eram copil. Si cum am trecut prin cateva momente interesante, m-am gandit sa postez o incercare de travel log aici.

Ze beginning: Glorios, tren la 7:20. Crap, trezit la 5 intr-o zi de sambata. Tragic, truly tragic, mark my words! Aruncat telefon de langa urechea-mi fina, fara urmari, in afara faptului ca am mijit din nou ochii pe la 6 fara 15.
Tras tzoale pe mine, aruncat telefon si portofel in rucsac. Un sprint sanatos pana la metrou ca si asa am tras chiulul de la alergat in ultimele doua saptamani. Navalesc fara suflare pe peron unde Mim ma informeaza ca am intarziat 5 minute, si, evident, in alea 300 secunde am pierdut un metrou. Glorios, again!

Avand in vedere cat de des vine metroiul sambata dimineata, ajungem cu chiu cu vai pe la 7 fara cateva minute la Eroilor. Erm, deci nu mai prindem trinu daca stam tot la metrou, motiv pentru care o carmim voiniceste spre statia de taxi. Zicem la nene ca ne grabim foarte si sa-i dea bice.

Ajungem destul de bine asa ca ne gandim sa ne luam si ceva sa bagam la mat. La mine cu + la un capuccino. La McDo, coada de pierdeam si trenu de peste 2 ore. Recurgem la Gregory's unde un nene semiadormit imi greseste sandisu', blagoslovindu-ma cu un ton odios de la conserva. Protestez, nenea se trezeste si ma intreaba ce vreau exact ca el nu mai are nici aia nici aia..etc...
Intre timp apare si John. Din lipsa de timp se multumeste cu o briosa amarata.

O luam la fuga spre tren ca deh..era deja si 17 or something. Ajung in compartiment cu un sfert din capuccino revarsat pe capac si sticky fingers. Dar, victorie! Suntem in treeeeeen.

AAAh, condimentam cu putin somn. Nu eu. Mim. Eu ma uit ca maimutza pe geam si ma foiesc pe scaun. Sunt plina de entuziasm. S-a dus somnu frate, ce mai! De-abia astept sa ajungem. La una dintre primele statii se da jos juma' de tren deci ne revarsam confortabil pe scaunele din fata devenite subit vacante.

To be continued...

5 comentarii:

Ella spunea...

Mi-ai "furat" titlul :)) Am zis eu bine că asta ne-a marcat cel mai tare... Eu m-am grăbit să relatez impresiile "la cald", aşa că am trecut peste detalii, dar mă bucur să le retrăiesc din perspectiva ta :))Aştept şi urmarea.

Cati spunea...

Hehe, da, eu is omul cu detaliile. Pe mine m-a marcat si ca am prins trenul :))

Stefania spunea...

Foarte frumos articolul :)

mi-a placut tare mult stilul tau amuzant de a scrie, un stil excited si nuts :P si picky and annoying... all rolled into one!

asta e genul de articol care ma face sa vreau sa cunosc persoana si o las sa ma inspire pozitiv.

sa fii fericita :)

Cati spunea...

Multumesc pentru aprecieri, o primavara frumoasa si tie!

Irina spunea...

Haha... Am şi eu o prietenă care aşa ajunge la tren, pe ultima sută de metri. Apogeul a fost într-o zi de 1 mai când a pus piciorul în ultimul vagon al trenului cu 2 secunde înainte să plece... Evident, trenul fiind plin nu a mai ajuns până la noi şi a stat în picioare până la mare, în înghesuială, deşi aveam locuri. :)

Oricum, amuzant :)