Sunt un om colorat

Da, recunosc, imi plac culorile. Imi place sa ma imbrac cat mai colorat si sa asortez in stilul meu culorile. Nu in modul traditional, ci asa cum simt eu ca as vrea sa le port.

Si cand ma gandesc ca acum ceva ani de zile nu ieseam din obisnuitul meu negru de blacker convins. Maxim maro. Are si negrul farmecul lui, dar parca in existenta asta cenusie, printre blocurile gri si oamenii mohorati, o pata de culoare iti aduce un pic de elan, de entuziasm, iti face viata mai roz.

Ok, nu zic, mi se pare un pic cam mult cand vad pe cineva imbracat din cap pana in picioare intr-o singura culoare. Devine obositor pentru ochi. Si efectul scontat nu mai este atins, in cazul in care doresti sa starnesti vreo reactie pozitiva.

Desi n-am dezertat de la verdele meu drag pe care il pastrez fidel in dulap, i-am mai adaugat si putin roz, mov, violet si rosu. Anul asta o sa incerc si putin galben, spre marea fericire a cuiva drag, care se da de ceasul mortii de fiecare data cand spun ca nu imi place galbenul.

Fata de albastru am o atitudine ambivalenta. Imi place culoarea, imi sugereaza libertate, infinit, speranta, intelepciune, dar nu m-as vedea imbracata in albastru. Mi se pare o culoare un pic pretentioasa care nu aranjeaza pe oricine. Intotdeauna mi-am imaginat o rochie albastra de zeita antica, cu drapaje regale, care invesmanteaza o frumusete blonda.

Stilul hippie/rasta e plin de culoare. De aceea intotdeauna zambesc tainic atunci cand vad un cuplu de rastafarieni pe strada cu coditele lor rasucite prinse la spate si vesmintele lor zapacite, care mie imi inspira efectiv o bucurie lichida, topita in culori vii, puternice.

A te imbraca colorat imi sugereaza bucurie de viata, lipsa de griji, atentie la frumos, asa cum il percepe, diferit, fiecare.

Vreau o lume colorata! Sa ne invesmantam cu totii in culoare si sa ne coloram primavara intr-un curcubeu propriu. Sa fim propriile noastre unicate.

Sa avem o primavara rasfirata in mii de culori! Go colored!