High expectations imply utter happiness and bitter disappointment. May we all have both in our lives!

marți, 28 aprilie 2009

Despre intoleranta

Cred ca au curs rauri de cerneala si si-au batut gura o gramada de omuleti pe tema discriminarii de orice fel.

Din pacate, e usor utopic sa credem ca intr-o buna zi, toti vom trai in pace unii cu altii pe o mare pajiste inflorita, inconjurati fara teama de feline care, culmea, nu sar sa ne sfasie. In fine, ca in pozele alea frumos colorate din niste carticele cu care umbla unii cu catare la prozelitism.

Mai nou, de cand am intrat si noi ca tot omu in Europa cea grandioasa, ni se cere din ce in ce mai mult sa fim toleranti. Si ni se da si ocazia, avand in vedere ca ne populam pe zi ce trece cu diverse natii neautohtone.

Nimic de zis, sunt tari in lumea asta care se caracterizeaza tocmai pentru multiculturalitate si orase cat se poate de cosmopolite, ce mai, Babel reloaded.

Din pacate, o mare parte dintre noi au fost educati in vesnicul spirit "asta se face, asta nu", cu reguli bine stabilite pentru fiecare lucrusor. Buun. Atunci ce faci cand apare un element nou la orizont pentru care nu exista nicio regula prestabilita. Pentru ca realitatea aia nu a mai existat pana la momentul respectiv. E un lucru nou si educatia/experienta nu iti da un precedent dupa care sa te ghidezi.

Asadar, cum te comporti? Actionezi instinctiv? Faci the politically correct thing?

Pana la urma ce dicteaza comportamentul nostru tolerant? Normele? Societatea? Bunul simt? Uzantele?

Eu una am o frica aproape patologica de concetatenii nostri Rroma. Experientele mele neplacute ma fac oarecum intoleranta, in sensul ca evit orice contact cu ei. Nu ii critic, nu ii injur, pur si simplu ma tin deoparte. Asta ma face intoleranta, right? Si totusi, intre mine si oamenii care i-ar pune la zid e o mica-mare diferenta.

Pana la urma toleranta/intoleranta se naste din suma experientelor noastre vis-a-vis de persoana/conceptul, etc. respectiv. Nu pot crede ca exista persoane care se nasc tolerante/intolerante. Atitudinile noastre sunt modelate de experiente. Pana la urma, si indoctrinarea, care duce la intoleranta, este tot o experienta.

Judecam uneori foarte usor oamenii, etichetandu-i ca tolerant/intolerant prin raport cu experientele si parerile noastre. Si totusi, daca ne-am pune in situatia celuilalt, am putea avea surpriza sa ne regasim intr-o pozitie fix opusa celei actuale.

Toleranta si ipocrizie. Cati dintre noi afirmam sus si tare ca suntem toleranti? Ca nu avem nicio problema cu oamenii de culoare, cu asiaticii, cu femeile in pozitii de conducere sau mai stiu eu cate si mai cate? Cati admitem, sincer, ca avem o problema cand vedem un arab pe strada? Cati ne simtim incomfortabil cand ne nimerim in lift cu vreo 3 omuleti de culoare, dar, in schimb, pretindem fata de noi insine ca nu avem nicio problema cu ei?

Si pana unde merge toleranta? Oare orice bazaconie scornita de mintea umana e acceptabila? Ce e tolerabil si ce nu?

You tell me, people, ce credeti, pentru ca, in mod clar, nu e la fel de simplu ca in poza de mai jos...


4 comentarii:

Luana spunea...

Excelent articolul; cred ca aici comportamentul duce si la (multa) ipocrizie: oamenii se prefac ca totul e roz si armonie, cand credintele lor sunt cu totul altele.

Toleranta arata in cazul fiecaruia cat e de dispus sa-si adapteze gandirea si comportamentul, sa renunte la confortul psihic si la termenii lui. Climatul de dezvoltare e cel care conteaza in primul rand aici: poti creste inconjurat de diversitate si totusi sa fii invatat in spiritul intolerantei, sau poti creste intr-un mediu uniform si sa fii deschis catre ceea ce nu cunosti.

La nivel personal... sunt curioasa in ce priveste alte nationalitati, am fost jumate de an inconjurata de persoane venite de pe toate continentele si de fiecare data am fost fascinata sa gasesc asemanari si diferente intre mentalitati, copilariile noastre etc (e fascinant sa descoperi ca ai amintiri comune cu oameni din China sau Tasmania).

Cati spunea...

Multumesc !

E adevarat. Si mie mi-au placut experientele mele Erasmus care m-au ajutat sa cunosc alte culturi si mentalitati. Atata vreme cat nu ai contact cu ele e mai greu sa intelegi anumite lucruri :)

Catalin spunea...

Asta e unul din motivele pentru care am afirmat ca toata lumea e ipocrita, in articolul cu ipocrizia. :)

Catalin spunea...

Da, se pare ca toleranta face casa buna cu ipocrizia.