Alegeri

Ma uitam in seara asta la un episod din Grey's Anatomy. Era vorba despre un tip cu o tumora pe creier. Avea doua sanse: extirparea a 90% din tumora, ceea ce implica sanse mari de a isi pierde amintirile si de a uita cine este....si 10 ani de viata; a doua insemna ca tumora sa fie lasata sa creasca in continuare, ceea ce i-ar fi garantat doar 5 ani de viata. El a ales prima varianta si sotia lui a fost de acord cu ea, chiar daca asta insemna ca omul care i-a fost alaturi atatia ani de zile nu isi va mai aduce aminte cine este ea si nimic despre viata lor impreuna in ultimii lui 10 ani de viata.

Pentru ca, motiva ea, chiar daca el nu-si aduce aminte cine sunt eu, eu stiu cine e el si va fi intotdeauna omul pe care il iubesc. De aceea, prefer sa am 10 ani cu el pe care altii ii vor considera de cosmar, decat doar 5, fie ei fericiti.

Pornind de la asta, ma intreb oare cum m-as simti daca maine m-as trezi si nu mi-as mai aduce aminte nimic din viata mea de pana acum. M-as simti pierduta, as simti ca nu mai am niciun punct de reper, ca totul e o mare plina de necunoscut in jurul meu si m-as inspaimanta? Sau as incerca sa imi construiesc eu amintirile, sa ma asigur ca peste un an de zile o sa am ce sa-mi aduc aminte?

Poate a-ti pierde amintirile e dureros, dar pentru mine, atata vreme cat nu stiu care sunt acelea, oare e la fel de tragic? Pentru cel care nu le mai are nu este doar un sentiment de vid si nesiguranta? Tragedia pierderii memoriei exista in mai mare masura pentru ceilalti, cei care te inconjoara. Ei sunt cei care sufera pentru ca nu iti aduci aminte cine sunt si ce rol au jucat in viata ta. Si tu ajungi sa suferi pentru ei, pentru durerea pe care o vezi si o simti in ochii si in sufletele lor.

Si totusi, si fara amintiri, suntem aceeasi oameni. Cat de mult ne schimba lipsa lor? Cat ne influenteaza amintirile viata? Cat de importante sunt?