Ocazie cu care m-am gandit sa imi reiterez fata de amicu' Lermontov adanca si netarmurita admiratie si apreciere. Si fata de nemuritorii de la Pasarea Colibri care mi-au incantat inima si urechile (and forever will) in contumacie cu tipu' mentionat anterior. Si fac asta scrijelind aici (din nou, pentru mine, dar toata lumea e binevenita, hraniti-va, serviti-va, gustati cu incredere):
Intelegere
Las lumea sa dispretuiasca
Ascunsa taina dintre noi,
Prejudecata omeneasca
Arunce-n cale-ti cu noroi.
In fata idolilor lumii
Nu plec genunchii,nu cersesc
La fel cu tine gandul nu mi-i
Nici sa iubesc,nici sa urasc.
M-afund fara sa caut rostul
In chefuri nici voios nici trist
Vorbesc cu prostul, cu neprostul,
Doar pentru sufletu-mi exist.
In larma lumii ne-intalniram
O zi ca orice alta zi,
Fara de bucurii, iubire,
Fara tristeti ne-om desparti.
Si pretuim in viata toata
Doar oamenii atata tot,
Nu ne-om minti noi niciodata
Nici altii a ne minti nu pot.
Inca putina nostalgie impartasita cu pagina mea virtuala. Deh, se mai intampla. "Toti suntem putin luati" :)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu