Fiecare cu vremea lui

Mi-e clar ca fiecare epoca vine cu elementele ei memorabile si ca in timp, fiecare perioada a evolutiei umane contribuie cu ceva la istoria noastra intortocheata. Si totusi parca tot lucrurile pe care le-ai trait TU, cu care ai crescut TU ti se pare mai frumoase si iti sunt mai aproape de suflet.

Si e normal sa fie asa. Pentru ca sunt experientele tale, personale, pentru ca tu ai trait acele lucruri si le intelegi cu totul altfel. Asa cum generatia prezenta traieste altfel experientele vremii ei si tu te ridici impotriva-i, acuzand-o de superficialitate.

Fiecare perioada din istoria noastra are farmecul ei. Si, desi avem dreptul la opinie, nu cred ca avem dreptul sa aruncam cu noroi in trecut sau in prezent doar pentru ca din punctul nostru de vedere, unele lucruri sunt mai valoroase decat cele din vremurile apuse sau din prezentul nostru.

Sunt convinsa ca multi dintre cei care n-au trait in comunism asculta cu un zambet ironic povestile noastre de stat la coada la banane, paine pe cartela si ciocolata chinezeasca.

Concret, am mers azi la o expozitie de benzi desenate cu binecunoscutii schtroumpfs/smurfs. Si mi-am adus aminte de Pif si Hercule, de Miaunel si Balanel, de Tom si Jerry, Sandy Bell, Lydia in jurul lumii si alte desene animate ale copilariei si adolescentei mele.

Si m-am gandit cu ocazia asta ca parca in secolul 21 si desenele animate si-au cam pierdut farmecul: tot ce vad sunt tot felul de robotei ultarperformanti, luptatori kung fu cu imbunatatiri fantastice multiple, androizi care urmaresc sa distruga rasa umana si alte asemenea productii ale simpaticilor omuleti cu ochii oblici. Sincer, mie desenele astea mi se pare tare sterile si de-a dreptul plicticoase.

Si totusi, desenele astea animate japoneze marcheaza o noua epoca. Sunt un marker al secolului vitezei. Al evolutiei sau involutiei societatii, in functie de cum vede fiecare problema. Si cine sunt eu sa le infierez ca fiind proaste sau daunatoare? Sunt eminamente subiectiva pentru ca privesc lucrurile din perspectiva unor experiente diferite. Pentru ca pe vremea cand eram copil nu visam robotei, papusi Superman sau alte asemenea minunatii. Nu, noi, copiii acelei generatii, ne doream papusi. Si trenulete. Si masinute. Si avioane. Si zmee colorate. Dar noi suntem noi. Iar in secolul 21, copiii isi doresc altceva.

Violente sau nu, daunatoare pentru copiii din ziua de azi sau mai stiu eu ce se spune despre ele, cert e ca desenele japonezilor reprezinta destul de bine societatea prezentului. Sunt in mare parte oglinda vremurilor pe care le traim si ne imping in fata ochilor un tip de fantastic born with the times. Sunt mai bune? Sunt mai rele? E doar o chestie de viziune. Si de specific al epocii.

Exit the smurfs. Enter Dragonball Z.

Asta este. Evoluam. Lucrurile se schimba. Si noi, astia cu strumfii la tartacuta ramanem doar niste nostalgici care trebuie( sau nu) sa se integreze in prezent.