Acum ca am facut rost de putina vreme, am zis sa ma ocup de leapsa lui Catalin legata de Google searches. Avand in vedere ca oamenii ajung pe blogul meu din cautari foarte pasnice si total necomice, am ales varianta conform careia trebuie sa construiesc un articol in jurul unui singur search de gen.
Dat fiind ca in ultima vreme am avut o gramada de cautari legate de titlul acestui post, m-am gandit sa scriu despre iubirea ca drog.
Cu totii stim ce sentiment extraordinar este cel pe care il are un indragostit atunci cand priveste in ochii celui pe care il iubeste. Cat de minunat e sa simti fluturii aia in stomac cand iti vorbeste, cand te tine de mana, cand is plimba mainile prin parul tau, cand tace rusinat de propriile-i ganduri. In momentele alea, si pentru cativa fericiti si ceva vreme dupa aceea, simti ca tota lumea e ta, ca plutesti, ca nimic nu e imposibil si ca viata e frumoasa. Atunci vrei sa ii vezi pe toti fericiti in jurul tau pentru ca tu esti fericit.
Dar ce se intampla cand, la un moment dat, dragostea asta pe care o simti pentru celalalt devine o inchisoare? Cand te regasesti captiv intr-o relatie care stii ca nu iti face bine dar din care nu ai forta si nici dorinta sa evadezi? Cand zi de zi te minti ca si celalalt te iubeste cand de fapt sentimentele lui au murit de mult? Dragostea ta pentru el te face sa mergi inainte, sa treci peste toate momentele grele, sa crezi in imposibil...si in ultima instanta sa vezi lucrurile asa cum nu sunt. Dragostea te poate face dependent. Dependent de cel pe care il iubesti. Si oricat de bun ai fi, cand stii ca cineva te iubeste neconditionat, ca nu poate trai fara tine, ca iti soarbe orice vorba si asteapta in tacere sa ii arunci o privire, ca un caine fidel care se gudura la picioarele stapanului, incercand sa-i capteze atentia, vei profita de puterea pe care o ai. Pentru ca dragostea celuilalt pentru tine e ca un drog si el e sclavul tau benevol. Si atunci incerci. Macar o data. Ca sa vezi cat poti intinde coarda. Cat de multe poate suporta un om doar pentru ca te iubeste. Total. Bolnav de mult. Inacceptabil de mult.
La fel te face prizonier dragostea pentru ceva, o pasiune extrema. Dragostea pentru muzica, pentru un sport, duse la extrema. Atata vreme cat traiesti pentru pasiunea ta si doar pentru ea, esti inchis intr-o colivie invizibila din care nu doresti sa evadezi. Si in timp, daruindu-te total pasiunii tale, te pierzi.
Si totusi, uneori parca ai prefera o viata de sclavie benevola uneia lipsite de orice traire adevarata. Parca ai da ratiunea la cos si te-ai arunca cu capul inainte. Macar o data in viata.
5 comentarii:
Doar ca pasiunile respective sunt pasive fata de tine si within reach at any point.
Nu cred ca poti compara niste hobby-uri cu dragostea fata de o persoana
Nu vorbeam despre hobby-uri.
Gandeste-te la un mare matematician sau un compozitor de geniu. Adevaratele genii traiesc pentru ceea ce fac si nu cunosc alte iubiri in viata in afara meseriei/pasiunii lor.
In cazul lor, muzica/matematica sunt amanta, sotia, copii si tot ceea ce alti oameni socotesc important in viata.
Ma gandesc doar la un matematician care umple 15 table de formule pentru a raspunde la o intrebare la care altii nu au reusit sa rspunda.
Si in momentul in care gaseste raspunsul, va trece la urmatoarea intrebare. Pentru ca asta iubeste si doar asta.
Oamenii astia sunt neobositi si cred ca pentru majoritatea dintre noi sunt foarte greu de inteles.Pentru ca sunt total diferiti.
Da, dar ramane valabila faza cu "within reach".
ma intreb daca mi-ar fi influentat in vreun fel deciziile luate in ultimele zile, daca as fi avut puterea/rabdarea sa citesc articolul asta la timpul lui...
Tu stii cel mai bine asta :)
Trimiteți un comentariu