Am auzit multe opinii pro şi contra filmului 300. Majoritatea îl condamnă printre altele, pentru cei 300 de spartani perfecţi, cu torsouri parcă sculptate şi mantii roşii învolburându-se în vânt. Pentru grotescul persanilor, inclusiv al urieşescului Xerxes.
Ceea ce uită însă mulţi este că filmul urmăreşte destul de fidel modul în care povestea este creionată în benzile desenate care i-a servit ca sursă de inspiraţie. De aceea este normal ca în film să apară accente groteşti şi ca adevărul istoric (disputat şi incert , dealtfel) să fie îngenunchiat pentru a asuma un anumit punct de vedere cinematografic.
Luând în considerare sursa, filmul lui Zack Snyder este cât se poate de reuşit, iar intenţia regizorului este 100% justificată. Pentru cârcotaşi, iată aici câteva dovezi concludente în acest sens. Mie una mi se pare bun din toate punctele de vedere. Si asta o spune un om pasionat de marile bătălii ale istoriei, care se oripileză la toate anacronismele din aşa-zisele filme istorice. Dar 300 NU ESTE un film istoric. Şi pentru a îl putea înţelege la adevărata lui valoare şi a nu ne limita doar la "face value", 300 a lui Frank Miller, benzi desenate inspirate la rândul lor de filmul Cei 300 de spartani din 1962, sunt un bun punct de plecare.
2 comentarii:
Hahaha, prea tare. Am iesit la un suc cu Doru si a venit vorba de 300 la un moment dat. I-am si zis ca toate tipele erau innebunite dupa abdomenele actorilor, numai tu erai fana din alte motive. Si asta la doar cateva ore dupa ce ai scris articolul.
Misto coincidenta. Yeah, eu Gica contra as always :))
Trimiteți un comentariu