Turism ca la carte

Intotdeauna m-am intrebat de ce romanii nu isi pun in valoare frumusetile natale? Ne lipseste spiritul de antreprenoriat? Ma indoiesc de asta, mai ales cand ma gandesc la puzderia de bisnisuri care au aparut ca ciupercile dupa ploaie dupa Revolutie (da, pentru mine e cu R, macar pentru faptul ca e singura pe care am trait-o pana acum).

Facand o comparatie intre vecinii nostri maghiari, mai precis capitala lor si capitala noastra, indraznesc sa afirm ca avem cel putin la fel de multe lucruri frumoase cu care sa ne falim in fata unui vizitator de pe alte meleaguri. Si totusi, mergand la Budapesta, mi-am dorit sa raman acolo macar cateva zile in plus, ascunzandu-ma de perspectivele unei intoarceri in minunatul oras al lui Bucur.

Lasand laoparte diferentele de relief si avantajele derivate (perspectiva asupra Dunarii si a intregului oras oferita de dealurile Budapestei si relativa platitudine cu care se poate "lauda" Bucurestiul nostru de campie), avem in comun o arhitectura veche deosebita si un oras vechi vrednic de aratat lumii. Dar aici intervine prima bila neagra pentru Bucuresti: la noi, orasul vechi e in restaurare since forever, pe cand la Budapesta gasesti cladiri vechi in stare excelenta nu doar in centru, ci chiar si pe aleile laturalnice.

Tare mi-e ciuda cand ma gandesc ca Bucurestiul are mult mai multe povesti de spus decat Budapesta. Si totusi nu aici, la noi, am ascultat vrajita o istorie poetizata a unei Dunari personificate, care ii picura in urechi ascultatorului franturi ale unei lumi trecute in 30 de limbi diferite. Nu, din pacate, nu aici.

Nu aici am vazut cladiri luminate ca ziua in timp ce aluneci bland pe valurile marelui fluviu.

Daca stau sa ma gandesc bine, ar trebui sa ma documentez serios ca sa pun cap la cap un tur al Bucurestiului pentru un turist strain. Si cand te gandesti ca budapestanii iti ofera o puzderie de asemenea tururi ale capitalei lor la preturi destul de piperate.

Da, ungurii stiu sa faca turism. Stiu sa se laude cu ce au si sa faca asta in cel mai placut mod pentru cei care le calca pragul. Stiu sa zambeasca larg indiferent de modul cum arata calatorul si de cum e imbracat. Nu fac supozitii puerile asupra posibilitatilor lui financiare inainte inca de a-l auzi vorbind. Si il primesc (sau cel putin dau o impresie foarte convingatoare) cu bratele deschise. Pentru ca el, vizitatorul, le aduce bani in pusculita. Si pentru asta il cinstesc cum se cuvine.

E drept, au talentul de a pune un pret mai mare decat valoarea reala a obiectivelor turistice, insa, atunci cand serviciile oferite sunt de la nota 9 in sus, putini se mai gandesc la bani. And they give, generously.

Ce usor ar fi sa ne punem capul la contributie si macar sa copiem un model de succes daca nu sa venim cu ideile noastre proprii. Ce frumos ar fi Bucurestiul turistic. Daca AR EXISTA.

Din pacate, nici macar pentru un turist roman Bucurestiul nu ar fi un loc placut. Ce vede un provincial cand vine in Bucuresti? Multa nesimtire si rautate. Si pleaca stupind in san, jurand sa nu mai revina vreodata. Si in urma ramane the BIG BAD BUCHAREST si nimic altceva. Un loc deloc primitor, care nu te atrage cu nimic.

Cu totii ne plangem de tarele lui, dar nimeni nu incearca sa puna umarul si sa schimbe ceva. Ba mai mult, toti se uita la tine ca la un lunatic daca indraznesti sa faci vreo sugestie in acest sens. Poate pentru ca stim din experienta ca orice incercare e sortita esecului si ca mentalitatea noastra nu se va schimba atat de usor? Oare ospitalitatea proverbiala a romanului e doar un mit? Oare nu ne putem schimba?

Sustineam aici cateva motive pentru care iubesc tara in care m-am nascut si imi declaram increderea in capacitatea noastra de a ne schimba si de a o schimba. In bine. Inca imi mentin pozitia. Dar nu stiu pentru cat timp. Probabil ca va veni o vreme in care voi trage de mine ca sa mai gasesc motive. Sau nu.

Later edit: Primul pas