In seara asta am fost la unul dintre filmele care ruleaza in cadrul Festivalului de Film European: Calatoria lui Gruber a lui Radu Gabrea.
Sala arhiplina, ceea ce m-a impresionat in mod placut. Asadar, mai vine lumea si la niste filme fara reteta de succes, ne-americanizate, fara pac-pac neaparat si care lasa urme pe undeva in sufletul nostru.
A doua surpriza: am avut parte de o introducere si de o "postfata". Introducerea a constat in cateva repere si aprecieri din partea unui critic de film. Postfata: regizorul insusi, alaturi de cativa dintre membrii echipei de filmare, dintre care cei mai cunoscuti pentru mine au fost Florin Piersic jr. si Alexandru Bindea.
Scenariul urmareste in linii mari romanul lui Curzio Malaparte, Kaputt si arunca un strop de lumina asupra pogromului de la Iasi din 1941.
O privire aparent neimplicata si in acelasi timp revelatoare pentru haosul si birocratia acelor zile. O "chestiune evreiasca" atinsa parca accidental, en passant, vazuta prin ochii unui corespondent de razboi italian in trecere prin Iasi in drum spre front.
Ironia este ca in viata reala, desi a cochetat ceva vreme cu fascismul mussolinian, Malaparte (interpretat in film de Florin Piersic jr.) a ajuns sa denunte abuzurile unui sistem in care crezuse initial si, paradoxal, inainte de moarte, sa adere la comunism.
Nu in ultimul rand, filmul evoca atmosfera unei epoci si savoarea unui oras total diferit de Bucurestiul aglomerat, in ciuda aerului dezolant imprimat de razboi. Am recunoscut cu emotie locuri si cladiri din iubitul meu Iasi si le-am salutat ca pe niste vechi prieteni, bucurandu-ma in sinea mea si strigand interior "eu stiu, eu stiu unde e casa lui Gruber, si hotelul Traian, si Lapusneanu si Piata Unirii, pentru mine nu sunt doar niste nume, pentru mine inseamna CEVA"
Acestea fiind spuse, vi-l recomand, are sa va placa si veti regasi in multe scene tare inca prezente in viata noastra acum, intr-un secol diferit si totusi atat de similar din multe puncte de vedere.
[Sursa imagine]
2 comentarii:
intr-adevar locurile in care s-au filmat scenele din Calatoria lui Gruber, au un loc aparte in sufletele noastre, cel putin in sufletul meu,pentru ca am participat atat fizic cat si sufleteste la acest eveniment, bucurandu-ma,in acelasi timp, enorm sa-mi vad fotografia postata pe blogul tau alaturi de cuvintele frumoase despre acest film.
Multumesc, sper ca nu am gresit cu ceva, am mentionat sursa pozei (daca e nevoie o pot scoate, dar mi-a placut tare mult, evoca un timp pe care mi-as fi dorit sa il traiesc)
Trimiteți un comentariu