In viteza

Nu stiu voi, dar mie mi se pare ca in ultima vreme (adica de cateva generatii incoace) totul in lumea asta a fost pus pe FAST FORWARD.

Cine mai are vreme de stat si cumpanit lucrurile, cand totul in jurul nostru se roteste intr-un maelstrom ametitor, care se misca din ce in ce mai repede si din cand in cand, ca deruta sa fie completa, isi mai schimba si sensul?

Ne grabim din ce in ce mai mult iar prin forta imprejurarilor, multe dintre deciziile noastre trebuie luate pe loc. Suntem niste mici Napoleoni, sau, mai politically correct, niste multitaskeri. Vorbim cu sotia la telefon in timp ce trimitem mailuri la clienti si ne gandim ce trebuie sa mai rezolvam pe ziua de azi.

Citim in metrou pentru ca acasa avem alte lucruri de facut si pentru ca alte "taskuri" se succed cu repeziciune in viata noastra.

Ne platim facturile in pauza de masa si mergem la sala la 10 noaptea ("pentru ca e mai liber").

Ne bem grabiti cafeaua dimineata. Si ne bucuram daca avem timp si de asta. Pentru ca, ne zicem, altii o beau in drum spre munca, in metrou, in RATB, prin statii sau mai stiu eu pe unde.

De dimineata si pana seara suntem prinsi intr-un tavalug care trece nemilos peste zi astfel incat parca ajungem sa nu mai intelegem nimic din ea.

Te trezesti morocanos la 6:30, te imbraci, iti bei (sau nu) cafeaua, culegi nevasta si copilul, te sui in masina. Ii decarci pe fiecare pe la treburile lor si o pornesti spre birou. Stai acolo cel putin 8 ore, dupa care te sui in masina, ajungi acasa, schimbi doua-trei vorbe cu nevasta si copilul, mananci (sau nu) si te culci. Ca sa o iei de la capat a doua zi.

In weekend te ingramadesti cu altii ca tine pe sosele ca sa iei o gura de aer proaspat si sa scapi (cica) de rutina. Te afumi la un gratar, joci un fotbal, bei o bere si luni esti gata de aceeasi schema.

Si toate astea in cea mai mare viteza posibila. Pe ceasuri, minute si secunde numarate.

Si totusi, cand mai respiri? Cand te opresti? Cand faci o PAUZA? Oare in timpul asta al nostru viata e doar atat?

Viata moderna. Ne-o umplem cu aparate sofisticate, menite, zice-se, sa ne-o faca mai usoara, ne grabim mereu undeva, ne cufundam in proceduri, liste si indatoriri. Ne saturam existenta cu fraze care incep cu "trebuie". Alergam mereu dupa ceva, fara sa ne oprim sa savuram. Ne multumim cu gratulatii instant si ne spunem, linistitor, ca asa e viata din ziua de azi.

Si asa, la un moment dat te pomenesti ca s-a terminat. Ca nu mai ai timp. Ca s-a scurs iremediabil. Ca a trecut pe langa tine. Si, culmea, nici nu ti-ai dat seama de asta...