"Mama lu' Gabi, îl lăsaţi pe Gabi să iasă afară?"Iată un dialog aparent banal care m-a purtat însă în trecut, în copilărie. Mi-am adus aminte de dialoguri similare şi de jocurile noastre:
"E pedepsit, nu are voie să iasă la joacă"
"Ţările"
"Şotron"
"Ţară, ţară, vrem ostaşi"
Încetul cu încetul se fabrică oţetul (eu asta ţin minte, habar n-am cum se chema de fapt)
Unde au dispărut toate? De-abia dacă mai vezi un joc de şotron trasat stângaci pe betoane. Rar. Din ce în ce mai rar.
Dar de "avioane"? Jocul acela pe care îl jucam pe furiş în timpul orelor la sfârşitul caietului de matematică...
Eu una îmi aduc aminte şi de somata jucată cu amicii mei-băieţi-şi de fotbalul care dădea dureri de cap mamei şi răni dechise genunchilor mei veşnic înfofoliţi în frunze de muşcată din ghivecele văduvite ale tatei.
Unde sunt jocurile de altă dată? Cu ce au fost înlocuite? Îndrăznesc să cred ca de cele pe calculator doar parţial şi că există nişte alternative în jocul copiilor de azi pe care eu încă nu le-am descoperit.
Se spune că fiecare vîrstă are farmecul ei. E drept, dar copilăria este vârsta care rămâne mereu cu tine. Care îţi smulge un zâmbet pe ascuns atunci când te simţi copleşit de grijile tale de "om mare".
A fi copil e tare frumos, dar a fi un om mare care îşi redescoperă din când în când latura ludică şi elibereză pentru câteva momente copilul din el e la fel de valoros. Iar copilul din noi trebuie preţuit şi hrănit. Ca să rămână în viaţă, să nu se piardă în abisurile hâde ale conformismului şi ale uitării.
Eu una o să joc şotron alături de copiii mei. Şi o să cânt şi o să râd şi o să lunec protector pe lângă ei cu role pe gleznele mele îngroşate şi cu un zâmbet luminos pe faţa mea ridată.
Atunci voiam să ajung om mare. Şi acum că sunt acolo unde mi-am dorit, copilul din mine se vede crescut şi se bucură. Pe termen nedefinit :)
6 comentarii:
He-heeee... Ce frumos... Un' s-or duce anii ăştia aşa de repede? :)
Mi-ai trezit multe amintiri. Uite, de pildă, jucam "bambilici", aruncând, de la o distanţă predefinită, pietre late într-un cerc în care se aflau capace de bere turtite. Scopul era să scoţi cât mai multe capace din cerc, care deveneau ale tale. Sau "cartoane", acelaşi lucru dar cu feţe de cutii de chibrituri.
Sau "raţele şi vânătorii", sau "riţi-piţi" (un fel de "go" jucat pe foaie de mate) sau...
Să ştii că de curând am văzut un şotron desenat pe asfalt :) Nu în Bucureşti, ce-i drept, ci în Braşov, but it was there.
Şi am sărit şi eu to see if I've still got it :) A fost mişto! :)
@Nelinistitu': Aaaa, da, stiu, stiu si de bambilici.
Ratele si vanatorii nu e totuna cu hotii si vardistii? Hmmm, nu mai stiu asta....
@Irina: Mai, eu am vazut unul chiar in Bucuresti de curand, dar din pacate parca devin din ce in ce mai rare. Calculatorul asta ne omoara :)
"Raţele şi vânătorii":
- raţele la mijloc, între vânători;
- vânătorii încercau să le lovească cu mingea.
Fiecare raţă avea 3 vieţi, he-he!
Suntem putini cei care plangem dupa jocurile copilariei, dupa cartile citite, dupa povestile ascultate si dupa toate bucuriile copilariei. Astazi, filme cu batai (violenta), jocuri pe calculator si alte minunatii. Apoi ne miram ...
@Nelinistitu': Aaa, da, il jucam si noi :)
@Florin: Eh, poate apare un curent retro;))
Trimiteți un comentariu