Zilele acestea am citit un post care m-a intrigat si m-a facut sa ma intreb ce ne dorim noi oamenii cu adevarat...de la viata, de la ceilalti...Cred ca in secolul vitezei este mare lucru sa stii ce vrei cu adevarat. Dintotdeauna barbatii au spus ca nu inteleg femeile si invers. Practic, ce dorim unii de la ceilalti? De ce continuam sa interactionam in conditiile in care devine din ce in ce mai evident ca nu ne intelegem unii pe ceilalti?
Probabil ca ajungi sa stii ce astepti de la restul in momentul in care stii cu certitudine ce iti doresti.
Asadar, ce ne dorim noi femeile, sau mai bine zis...cum iubim? Cred ca asta difera de la femeie le femeie. Personal, am observat doua perspective destul de diferite.
Una ar fi perspectiva unei femei de formatie realista: spre deosebire de femeia de formatie umanista, este mai cerebrala, mai putin visatoare (de fapt aici nu cred ca e ideea ca nu mai viseaza, dar visele ei sunt mult mai pamantene, realizabile), mai ancorata in concret, nu simte neaparat nevoia sa imparta orice lucru cu cel pe care-l iubeste, viata ei nu depinde in totalitate de el, simte nevoia unui spatiu propriu si il respecta pe cel al partenerului, ii respecta tacerile, incertitudinile, nu e sufocant de "mamoasa", il sustine cand are nevoie fara a-l face sa se simta nesigur, etc.
O femeie de formatie umanista este mult mai putin ancorata in real, mult mai visatoare (vise complet irealizabile, uneori), sufocant de "materna", plina de intrebari, invadeaza mult mai des spatiul celuilalt, desi nu admite intruziuni in al ei, are nevoie de omul pe care il iubeste cum are nevoie de aer, traieste mai mult pentru el decat pentru ea, simte nevoia sa imparta orice experienta cu celalalt, etc.
Acum, cred ca niciuna dintre aceste perspective nu exista in stare pura, majoritatea acestor caracteristici fiind incorporate doar de exemplare "extreme". In mod clar majoritatea femeilor sunt o combinatie intre aceste 2 tipuri, plus alte lucruri care sunt specifice fiecareia.
Cred ca fiecare ne dorim, in ultima instanta, sa fim fericiti, si cum fericirea inseamna lucruri diferite pentru oameni diferiti, ne alegem cai diferite de a o gasi. Dar ceea ce avem in comun este nazuinta, dorinta de a fi fericit, orice ar insemna asta, iar cautarea ei ne da sens vietii.
3 comentarii:
Un mic comentariu legat de paragraful 3. Ai facut o mare confuzie: ce isi doresc femeile e total diferit de ceea ce le face sa iubeasca. Imi pare rau, dar asta e realitatea cruda. Nu mai dezvolt ideea, cred ca ai inteles la ce ma refer.
Legat de cele doua extreme: pe mine, ca tip, ma sperie amandoua, dar daca as avea de ales, as alege-o pe a doua (altfel as incepe sa ma indoiesc de sexualitatea mea). Nu stiu ce gen de tip si-ar dori o femeie prea practica, prea independenta, prea .. RECE. Brrrr
Din fericire, dupa cum ziceai si tu, nu exista alb sau negru, doar nuante de gri. Ce este mai interesant e ca o femeie se poate comporta diametral opus in functie de partener si capacitatea lui de a o face sa se deschida.
Be happy, everyone :)
Mda, probabil aici ar intra categoria de femei care se indragostesc iremediabil de "baietii rai". Dar sincer, cred ca regasesc in ei ceva din ceea ce isi doresc, macar inconstient. Altfel, nu mi se pare posibil
eu sunt de formatie realista, sau cum mi-a spus un amic de-al meu (care a terminta filozofie si e foaarte citit) pe cand locuiam in bucuresti: o bruta, sistemul.
asta mi-a zis si e perfect adevarat. sunt o bruta :) sau dupa cati, o femeie de formatie realista.
Trimiteți un comentariu