High expectations imply utter happiness and bitter disappointment. May we all have both in our lives!

sâmbătă, 22 noiembrie 2008

Unde sunt zapezile de altadata?

Traim in secolul vitezei...e deja un cliseu, dar e foarte adevarat. Lucrurile se schimba in fiecare zi si suntem permanent bombardati de informatii cu care de foarte multe ori nu stim ce sa facem. Nu mai avem timp sa savuram cu adevarat o mancare, sa ne lasam "dusi de nas" de mirosul cafelei dimineata, sa citim un ziar in tihna, stand relaxat in fotoliu. De fapt, nici cafeaua nu mai are acelasi gust parca...mai ales ca acum e "cafea la filtru" si mult prea rar cafeaua la ibric de odinioara....acel odinioara cand inca mai aveam timp sa savuram lucrurile, sa le simtim gustul cu adevarat.

Unde regasesc acum troienele de pe vremea copilariei, cand ne croiam tunel ca sa putem iesi din casa, mirosul viei inflorite, goldanele pe care le furam din copacul vecinului care umbla cu joarda dupa mine sa isi recupereze paguba?

Daca ma intrebi pe mine, mi se pare ca lumea asta si-a pierdut gustul. Sau poate nu mai avem timp sa gustam viata cu adevarat. Totul trebuie sa fie concentrat, la pachet, orice experienta trebuie sa fie instantaneu satisfacatoare. Pentru ca nu mai avem timp sa asteptam...sau pentru ca nu mai suntem dispusi sa asteptam.

Sincer, va intreb, de cand nu ati mai gustat viata cu adevarat? De cand nu v-ati mai pierdut intr-o carte buna, care sa va tina treaz pana la orele diminetii si sa simtiti cu toate acestea ca nu sunteti obositi ci dimpotriva, plini de o bucurie noua, nebanuita, de o placere ascunsa, care va face complice doar cu voi insiva?

De cand nu v-ati mai invitat prietenii la o bataie cu zapada ca la carte?

De cand nu v-ati mai bucurat de un copac inflorit primavara sau de un rasarit pe care il astepti cu sufletul la gura, inghetat, pe nisip, la mare de 1 mai?

Poate viata e mai plina de gust cand esti tanar si sarac, cand nu ai bani sa iti iei un cocktail sofisticat sau filtru de cafea, dar ai un ibric amarat si iei cafea proasta cu suta de grame, iti strangi toti prietenii (rupti in fund ca si tine)in mansarda ta inchiriata unde crapi de frig iarna si faci sauna fara probleme vara si o pui de o cantare in jurul unei chitari dezacordate. Poate e mai frumos cand esti student, iti intorci buzunarele pe afara si vezi ca n-ai un chior si totusi EA tot iese cu tine si-ti spune..."Nu-i nimic, nici eu n-am bani, mergem prin parc". Acum s-a schimbat si EL, si EA, si banii

Acum nu mai e buna Piata Romana nr. 9, acum mergem la karaoke si ne uitam cu dispret la amaratul care cara o chitara scorojita pe umar si la bocancii lui scalciati. Ce mai conteaza, avem mall-uri, ne luam haine de firma sa "dam bine" , ne luam masini cu multi cai putere, ca sa fim mai tari decat vecinu de la 5. Dar cred ca pe undeva, am uitat sa gustam viata si sa fim cu adevarat fericiti.


Dites-moi où, n'en quel pays,
Est Flora la belle Romaine,
Archipiades, ni Thaïs,
Qui fut sa cousine germaine,
Écho parlant quand bruit on mène
Dessus rivière ou sur étang,
Qui beauté eut trop plus qu'humaine
Mais où sont les neiges d'antan?

Où est la très sage Héloïs,
Pour qui fut châtré et puis moine
Pierre Abelard à Saint-Denis?
Pour son amour eut cette essoine.
Semblablement, où est la reine
Qui commanda que Buridan
Fut jeté en un sac en Seine?
Mais où sont les neiges d'antan?

La reine Blanche comme lis
Qui chantait à voix de sirène,
Berthe au grand pied, Bietris, Alis,
Haremburgis qui tint le Maine,
Et Jeanne la bonne Lorraine
Qu'Anglais brûlèrent à Rouen;
Où sont-ils, où, Vierge souveraine?
Mais où sont les neiges d'antan?

Prince, n'enquerrez de semaine
Où elles sont, ni de cet an,
Qu'à ce refrain ne vous remaine:
Mais où sont les neiges d'antan?

François Villon

5 comentarii:

curarelobi spunea...

Imi place mult ce-ai scris aici. Ma regasesc in ce-ai scris (ca multi altii, cred). Si.. nu este doar un articol despre nostalgie. E si un bun reminder. Nu trebuie niciodata sa uitam de unde am pornit.

(FolkFan) spunea...

Iti multumesc, Cati, pentru cuvintele expuse! Trebuie sa fiu recunoscator oricui scrie asa ceva. Trebuie sa mentionez ca orasele mari si imbacsite nu reprezinta Romania. Incearca niste ture prin satele de munte uitate de vreme (NU localitati turistice, pur si simplu situate in in cadru montan), stai o saptamana la o gazda, (poate in vacanta etc), chiar daca n-o cunosti sau nu ai vb la tel inainte, si experimenteaza ;)

Cati spunea...

Este foarte adevarat ce spui. Insa Bucurestiul, cu precadere,concentreaza o parte din lucrurile care suntem noi, romanii, ACUM. Si din pacate, catunurile alea pierdute (am stat si eu, as repeta experienta oricand) devin din ce in ce mai putine.....

Bogdan spunea...

eu nu am descoperit nicio carte pan-acuma care sa ma tina treaza ore intregi...poate imi recomanzi una

Cati spunea...

In trecut am fost foarte pasionata de cartea lui Ionel Teodoreanu, "La Medeleni". In ultima vreme devorez cu mare placere cartile din seria "Twilight" de Stephenie Meyer.