Ce m-a facut sa scriu acest post scurt? O simpla poza, care m-a frapat. Nu este a mea, dar am si eu una similara si am fost surprinsa sa constat ca exista cineva care a simtit cam la fel atunci cand s-a aflat in acel loc.
Fotografia este din Paris, Montmartre si mi se pare frapanta pentru ca aceste scari sunt ca un fel de punte intre lumea de la poalele colinei, unde regasim Pigalle si Moulin-Rouge si divinul din varf, intruchipat de basilica Sacré-Coeur.
Din punctul meu de vedere, aceasta fotografie exprima esenta si paradoxul Parisului si poate (si) de asta iubesc acest oras cu pasiune. Pentru a ajunge sus, a deveni mai bun, mai pur, trebuie mai intai sa treci prin uman (cartierul felinarelor rosii), sa gresesti, sa fii acea fiinta inrobita de placeri si tentatii. Este alegerea fiecaruia daca ramanem la baza scarilor sau daca hotaram sa le urcam.
Un comentariu:
nu m-am gandit niciodata din punctul asta de vedere,dar intr-adevar am simtit puternic trecerea de la prostitutie si vanzatori ambulanti de haine in strada langa Moulin Rouge la o catedrala puternic patrunzatoare emotional chiar si pentru un semiateu..cand am ajuns acolo era noapte si o ploaie marunta..intrarea in catedrala a fost ca o accedere intr-un sanctuar al ecourilor cerebrale unde la cel mai mic zgomot erai shushuit de un paznic hotarat sa nu te lase sa deranjezi echilibrul perfect al armoniei dinauntru.
Recunosc, pasul meu de jos a fost facut cu funicularul, si nu pe scari :) dar asta din pura curiozitate! http://www.visitonweb.com/wikipedia/paris/flash/vue16-montmartre-funicular-uk.html
Trimiteți un comentariu