High expectations imply utter happiness and bitter disappointment. May we all have both in our lives!

joi, 27 noiembrie 2008

La Bohème

Aseara mi-am readus aminte de ce imi place atat de mult sa merg la opera si cum se strecoara sentimentul ala tainic de bucurie in sufletul meu care ma face sa inchid ochii si care sends shivers down my spine (parca suna cam ciudat in romaneste...imi face pielea de gaina). Mda, in mod clar Boema e una dintre operele cu librete "posibile", cu o poveste poate facila, dar care te face sa te desprinzi de lumea in care traiesti pentru 2 ore si jumatate si sa te bucuri, sa plangi si sa razi alaturi de personaje. Mai rar mergi la opera ca sa razi cu tot sufletul si sa simti ca rezonezi cu ce vezi pe scena si cu ce auzi (sau citesti pe panoul de supratitrare). Ori in cazul asta, chiar asa se intampla.
In fapt, opera asta evoca un stil de viata care a marcat o epoca si mai ales o locatie renumita din Paris, Le Quartier Latin, si care, muribund in sec 21, parca nu mai are aceeasi savoare, asa cum il evoca Charles Aznavour in una dintre cele mai iubite piese ale sale, La Bohème:

Je vous parle d'un temps,
Que les moins de vingt ans,
Ne peuvent pas connaître,
Montmartre en ce temps là,
Accrochait ses lilas,
Jusque sous nos fenêtres,
Et si l'humble garni,
Qui nous servait de lit,
Ne payait pas de mine,
C'est là qu'on s'est connu,
Moi qui criait famine et toi,
Qui posait nue,


La Bohème, la Bohème,
Ca voulait dire, on est heureux,
La Bohème, la Bohème,
Nous ne mangions,
Qu'un jour sur deux.
..........................................

Quant au hasard des jours,
Je m'en vais faire un tour,
A mon ancienne adresse,
Je ne reconnais plus,
Ni les murs, ni les rues,
Qu'y ont vus ma jeunesse,
En haut d'un escalier,
Je cherche l'atelier dont plus rien ne subsiste,
Dans son nouveau décor,
Montmartre semble triste,
Et les lilas sont morts.

La Bohème, la Bohème,
On était jeunes,
On était fous,
La Bohème, la Bohème,
Ca ne veut plus rien dire du tout.

Cred ca una dintre cele mai iubite arii e cea a lui Mimi

Asadar, Boema lui Puccini e boema noastra a tuturor, a celor care au trait-o sau care au auzit de ea. Pe undeva, e fericirea suprema chit ca nu ai un sfant in buzunar, traiesti de pe o zi pe alta, dar te incalzeste geniul, pasiunea pentru arta, dragoste si viata.

Niciun comentariu: