High expectations imply utter happiness and bitter disappointment. May we all have both in our lives!

miercuri, 12 noiembrie 2008

Romano-engleza sau cum ne mai pocim limba in ultima vreme

In buna traditie de absolvent de limbi straine, recunosc (mea culpa!) ca in discursul meu zilnic includ trei vorbe in engleza si una in romana. Cam jenant, intr-adevar, si penibil, cu atat mai mult pentru un literat. Faptul e cu atat mai deranjant pentru cei din jur care (inca) vorbesc romaneste.

Pana la urma, cred ca asta e noua maladie a secolului in lumea asta, fiind cauzata de mai multe aspecte: defect profesional (desi suna mai mult a scuza facila, recunosc), dorinta de a fi 'cool' si de a te integra in anumite grupuri in care se vorbeste in acest fel, impresia ca anumite lucruri suna mai frumos si mai putin deranjant in engleza/franceza, etc.

Desi in principiu amestecam romana cu engleza, pentru ca, sincer, e cea mai la indemana, sunt destui care vorbesc si romano-franceza si romano-italiana, romano-spaniola si romano-germana, fiecare cu specialitatea lui:).

Personal, recunosc ca am vorbit si scris atat de mult in engleza incat ma simt mai confortabil sa ma exprim in aceasta limba decat in limba mea materna. In romana mi se intampla frecvent sa nu imi gasesc cuvintele.

Desi nu pot spune ca gandesc in engleza tot timpul, foarte frecvent gandesc in romana dar ma exprim mai bine in engleza. Nu o fac intentionat, nu vreau sa sochez, sa fiu cool, snoaba sau mai stiu eu ce, pur si simplu, imi vine mai usor si natural.

Am stat si mi-am analizat discursul pana in cele mai mici amanunte si mi-am dat seama (nu "am realizat", pentru ca exprimandu-ma astfel as face un calc din engleza) ca ar trebui sa reinvat cuvinte in romana. Si asta o sa si fac. Iau frumos un dictionar al limbii romane (cred ca s-a pus ceva praf pe el) si il citesc, asa cum as citi orice alta carte.

Paradoxal, spre deosebire de altii, am observat ca stiu foarte multe cuvinte din fondul vechi al limbii romane, pe care, incredibil, multi nu le inteleg (vezi "had", "hapsan", etc.).

Si am mai observat ceva. In afara de ticurile verbale din engleza de genul "fuck", "great","fucking great", "fucking disaster", "that's just peachy", "cool", "ain't that cute", "bullshit", ca multi altii din generatia mea, am cuvinte de care fac abuz, cum ar fi "tare", "grozav", "incredibil", "minunat", "foarte tare", "nu serios", "ei, na". Cuvintele astea sunt total lipsite de continut, sunt niste proptele pentru discursul nostru cam golas, un fel de "ah", "ugh", "hmm" care ne umplu existenta.

In concluzie, cred ca si eu, si altii, ar trebui sa se ne lasam de invatat(pentru moment) limbi straine si ar fi cazul sa ne reapucam voiniceste de romana.

Un comentariu:

curarelobi spunea...

This is so true. Pardon, am vrut sa zic: Ai dreptate! Ma identific complet cu ce ai scris in postul asta :)