Egoism

Cred ca egoismul e o trasatura definitorie pentru om. Desi tot timpul pretindem ca nu suportam egoistii in stare pura, fiecare dintre noi este egoist, intr-o masura mai mare sau mai mica. Egoismul este parte a sentimentului de autoconservare (si asta e un subiect interesant, dar o sa-l atac alta data), pe undeva.

Suntem egoisti incepand cu momentul in care ne facem intrarea in lume si pana ne dam ultima suflare. Nu prea cred in existenta oamenilor care se dau complet la o parte pe sine pentru ceilalti (poate sunt, dar nu i-am gasit eu). Ca si copil ne gandim in primul rand la noi. Ne dorim cu ardoare mai intai laptele matern, apoi dragostea mamei, si ni le insusim pe amandoua cu egoism maxim, pentru ca din prima clipa suntem, fara sa stim, discipolii lui Epicur

Suntem egoisti si cand iubim, pentru ca cel putin in prima instanta, ne dorim dragostea celuilalt pentru ca asta ne face fericiti, impliniti, pentru ca, de fapt, iubindu-l pe celalalt, ne iubim si pe noi insine.Si aici, cineva a zis niste lucruri mult mai transant decat mine, asa ca o sa ii dau cuvantul

Cand ne apropiem de sfarsit suntem din nou egoisti de multe ori pentru ca nu ne gandim la durerea celor care raman, la ceea ce inseamna pentru ei pierderea noastra ci la temerile noastre, absolut omenesti dealtfel-frica de moarte, de necunoscut, insistenta imbecila cu care ne agatam de firul acela care se subtiaza din ce in ce mai mult-