High expectations imply utter happiness and bitter disappointment. May we all have both in our lives!

sâmbătă, 28 februarie 2009

Bocancii rosii

Buun, am incercat, I did, dar cum nu mi-a iesit..faza cu somnu' adica in noaptea asta, mai bine ma apuc sa onorez leapsa extrem de interesanta lansata de Catalin.

Bocancii rosii

Oricat am incercat, tot nu-mi aduc aminte de cata vreme stateam acolo. Frate-meu asta sucit ma tot inghiontea ca sa iasa din cutie.

Desi suntem gemeni, niciodata nu l-am inteles....De ce el trage tot timpul la stanga cand eu ii spun raspicat ca dreapta e directia buna? Dar cum ziceam, el e mai sucit...

Uite asa stateam eu si meditam asupra conditiei mele pana in ziua in care am constientizat ce sunt. In ziua aceea, cutia prafuita in care sedeam potoliti de ceva vreme a fost ridicata si dintr-o data, o lumina puternica m-a trezit din somn. M-am frecat binisor la ochi (adica capetele sireturilor unul de celalalt). De fapt, stai, eu n-am facut nimic. Cineva m-a apucat de sireturi si m-a pus pe tejghea. Si dintr-o data, s-a auzit o voce vesela: "Daaaa, daaa, sunt exact ce imi doream. Am cautat peste tot, dar mai greu cu marimile mici. Si ce frumosi sunt!" Din reflex l-am cautat pe frate-meu din priviri. Ca sa vezi, disparuse....In cateva minute am rasuflat usurat. Era chiar langa mine. De fapt ornam amandoi niste calapoade micutze. Minune, in cateva momente calapoadele au inceput sa se miste si vocea s-a auzit din nou, sprintara: "Da, intotdeauna mi-am dorit niste bocanci ca astia. Ma simt grozav in ei!"

Asadar, suntem niste bocanci. De cand am aflat asta am vazut ca frate-meu s-a schimbat. Nu mai trage spre stanga. Dar nici eu n-o mai iau musai spre dreapta. De fapt, ne intelegem tare bine acum. Intre noi, dar si cu calapoadele noastre.

De curand am fost intr-un loc plin de lumina. Si de ceva albicios care face un zgomot teribil cand facem cunostinta. Ne-am zgariat putin, dar la intoarcere a navalit un lichid ciudat peste noi si acum suntem din nou in forma. Mi-a placut, mirosea tare bine!

Hmmm, nu stiu ce s-a intamplat, dar am ajuns din nou intr-un loc intunecos. Langa noi, niste matahale negre, cu niste chestii rotunde, lucitoare. M-am cam speriat si l-am trezit pe frate-meu, care, ca de obicei, dormea netulburat, dar pana sa isi revina din toropeala, vocea cunoscuta a rasunat din nou, vesela: "Hmmm, oricat mi-ati fi de dragi, nu va pot lua la concert. O sa iau bocancii cu tinte." Aha, si aia tot bocanci deci. Pai cum, ca nu prea semanam?!

M-am obisnuit cu materia aceea albicioasa si scartaitoare. Am dat atat de des de ea incat acum imi face placere s-o calc. In schimb nu suport sa fiu intepat. Si mi s-a intamplat de cateva ori. Oi fi eu mai carcotas, ca frate-meu asta n-a patit-o niciodata. Dar si el e saracu cam jerpelit daca ma uit cu luare aminte. Ai imbatranit, neica! Hehe, erai tu rosu frumos odata, da acum te-ai cam inchis si-ti cam curg peticele. Na, sa te intepe si pe tine acum, ca eu m-am saturat!

Ce s-o fi intamplat? unde sunt? Nu recunosc nimic....si frate-meu unde e? Mi-e cam teama si parca ma innegur....de fapt stai, chiar sunt negru...si in jurul meu e o materie vascoasa, groaznic de scarboasa. Nu, nu, nu imi place aici. Vreau inapoi la lumina. Si il vreau pe sforaitorul de frate-meu inapoi! Da stai...stai, parca zaresc o geana de lumina...Da, da, e din ce in ce mai mare...Aaaaa, uite si calapodul meu. Il vad bine acum. Frate, tare teama mi-a fost ca te-am pierdut. Heeei, da' cum de nu mai scartaie nimic acum? Si vad ca totul e verde in jurul nostru... Ce mireasma puternica! Si cat soare....Si cate sunete. Hai la drum, la drum acum, frate! Cine stie pe unde mai ajungem...

5 comentarii:

Catalin spunea...

Trebuia sa pui si o poza, pentru efect. :)

Stefania spunea...

super tare! :) si inspiring...

Cati spunea...

@Catalin: Just added one...
@Stefania: Multumesc! Nici tu nu te-ai achitat rau de provocare:)

Stefania spunea...

hmmm.... voi nu stiti sa dati caracterizari pozitive?
ma luati cu not bad sau cu nu te-ai achitat rau... :( eu asa ti-am zis tie? :((

Cati spunea...

Hey, Stef, nu te supara. Nu stiu cine ti-a zis not bad, dar mie mi se pare o chestie pozitiva. Si la mine a fost aceeasi intentie. Mie mi-a placut foarte mult povestea cu cubul, de aceea ti-am dat si un vot pe blogoree. O sa revin cat de curand cu un comentariu. Deocamdata pot sa intru sporadic pe net :)