Cineva mi-a adus aminte ca fericirea se vede in primul rand in ochi. Ca ochii nu mint niciodata. Pentru ca sunt cu adevarat ferestrele sufletului si prin ei te vezi si tu si te vad si ceilalti.
Degeaba ai un zambet larg pe fata, pentru ca ochii te tradeaza de cele mai multe ori. Daca ei sunt tristi, si tu esti trist, chiar daca nu constientizezi asta si nu vrei sa recunosti fata de tine insuti. Zambetul privirii e zambetul sincer al sufletului tau, pe cand zambetul gurii/fetei e cel conventional, social, cel "adaptat la conditiile de mediu". Sunt atatea tipuri de zambete, fiecare om are felul lui unic de a face asta, si sunt oameni care parca iti fac ziua mai buna doar zambindu-ti.
Si totusi, cel mai frumos zambet mi se pare cel al ochilor. Niste ochi veseli chiar sunt a sight for sore eyes.
Ma gandeam, ce-ar fi daca in loc de fete incruntate si obosite, de ochi rautaciosi, invidiosi, fatarnici, care te masoara fara pic de compasiune, am vedea fete relaxate si ochi care zambesc si rad. Daca am alege sa fim altfel, macar pentru o zi. Daca am reinvata sa zambim cu sufletul. Sau sa radem cu ochii. Cum ar fi?
10 comentarii:
pentru mine momentan e foarte greu sa fac asta. nu mai am putere.
sper ca atunci cand voi incepe din nou sa lucrez voi gasi apreciere pt ceea ce sunt.
cea mai mare dorinta a mea este sa am un partener: de joaca, de iubire, de aventura, de sfaturi bune.
poate totusi cer prea mult si gresesc prin a ma deschide mult prea repede.
si vad ca nu ma invat niciodata minte sa nu mai iubesc asa mult.
ti-a placut inghetata? :)
Pai ar fi bine. :)
@catalin, daca tu stii sa faci asta, invata-ne si pe noi.
nu te-ai bucurat niciodata de un catzel mic, o pisica, o floare?
nu ti s-au luminat ochii cand ai vazut o raza de soare?
lucrurile mici care ne inconjoara si pe care le luam de-a gata, alea ne fac sa zambim cu ochii. Cel putin pe mine :)
Apropo, eu am ajuns aici de pe blogul Stefaniei, si m-a atras subiectul pt ca mie imi place sa zambesc si ma bucura lucrurile marunte.
Acum zambesc la niste clatite cu braza dulce si stafide.
@Ioana: Avem ceva in comun, pentru ca si eu ma bucur din lucruri marunte, asa cum zici tu.
@Catalin: Normal ca ar fi bine, dar, din pacate, lucrul asta se intampla din ce in ce mai rar. Daca te trezesti zambind fara motiv pe strada, in metrou, RATB, etc, risti sa se uite lumea la tine ca si cuma i fi dus cu pluta. Cand de fapt, e o chestie perfect normala.
Oricum, eu ma risc:)N-au decat sa ridice spranceana.
@Stefania: Pacat ca era doar virtuala.
Sigur ai amici, prieteni, cunostinte. Nu cred ca avem tot timpul nevoie de ceea ce numesti tu un partener. Cel putin nu in sensul...romantic. Mai ales daca te simti bine cu tine.
Sunt convinsa ca ai un zambet frumos. Show it to the world!
multumesc foarte mult pt raspuns.
poate o facem intr-o zi reala, pentru ca nu as fi intrat aici daca nu as fi gasit si eu o bucatica din mine.
chiar o sa zambesc si o sa las razele mele de soare si de iubire la tine pe blog ;)
pe mine nu m-a deranjat niciodata privirea celor din metrou (mergeam mult cu metroul, years and years). Uite, intr-un timp citeam Forest Gump si radeam de una singura in fiecare dimineatza in metrou, adica nu puteai sa nu razi la cartea aia. zambesti cu ochii, cu dintii, cu gingiile si cu urechile daca ajungi pana acolo.
Si uneori zambesc si pe strada, daca ti-e teama de ce crede lumea despre tine gandeste-te la asta: fiecarui om i se intampla macar odata in viata sa se comporte in asa fel incat cei pe care langa trece sa-l considere un pic "sarit". It's no biggie, daca esti happy s-ar putea sa-i faci si pe altii sa zambeasca :)
Bine zis. Imi aduce aminte de o reclama la TV care zicea ca desi mostenesti multe trasaturi de la parintzi, bunici, etc, "Ochii sunt ai tai!". Poate era mai mult decat o reclama :)
Trimiteți un comentariu