High expectations imply utter happiness and bitter disappointment. May we all have both in our lives!

duminică, 8 februarie 2009

La sfarsit e doar povestea

Am scris posturi despre vise, fericire, motivatie, asteptare, mi-am dat sfaturi (pe care le-am urmat mai mult sau mai putin) si tot n-am ajuns la o concluzie. Pana la urma, ce e cu adevarat important in viata? Ce conteaza? Pentru ce traiesti?

Poate ca, de fapt, nu conteaza pentru ce traiesti asa mult. Poate ca cel mai important lucru e sa traiesti. Sa-ti traiesti viata. Asa cum stii si cum poti. Pentru ca, zic eu, importanta e povestea ta proprie. Si la final, te vei bucura sa vezi ca a fost una frumoasa. Ca ti-ai trait viata bine. Dar ce inseamna asta? Ca ai trait intens, ca ai savurat fiecare clipa, ca ai incercat o gramada de lucruri? Care e masura dupa care apreciem o viata bine traita? Dupa realizarile noastre? Dupa oamenii pe care i-am avut in preajma? Dupa regrete? Dupa bucurii? Sau dupa toate lucrurile astea impreuna si altele inca?

Intotdeauna mi-a placut istoria pentru povestile ei. Pentru ca eu o vad ca o carte de povesti fascinante. Cu totii lasam in urma povesti. Si povestea oricarei vieti este interesanta. Pentru ca ma indoiesc ca exista cu adevarat oameni care nu traiesc. Si impreuna, toate povestile noastre tes trecutul, prezentul si viitorul.


Foarte putine dintre povestile noastre ajung sa fie cunoscute. Suntem pana la urma, o mare masa de anonimi. Dar daca ai inchide ochii pentru o clipa si ti-ai imagina ca intinzi mana si poti alege dintr-o mare de povesti anonime una anume, pe care sa o cunosti, sunt convinsa ca ai avea ce afla.

Oricum ai trai si orice ai face in viata, ceea ce te face sa mergi inainte e tocmai aceasta poveste proprie pe care o tesi nestiut, incrancenat, neobosit. Dorinta de a trai. Si atat.

4 comentarii:

Stefania spunea...

ca sa vorbesc despre povestea vietii mele ar insemna ca deja am ajuns la sfarsit... sau poate aproape de sfarsit. si pe ansamblu ma deprima analiza asta, deci prefer sa nu o fac si sa traiesc prezentul cat mai mult :)

migdal spunea...

Stii ce e amuzant. Ca toti cred ca povestea lor e cumva altfel, deosebita, incat ar merita stiuta sau...aleasa, atunci cand, cum invitai in final, ai inchide ochii si ai alege.

Cati spunea...

Pai e normal. Intotdeauna durerea noastra e mai acuta, pentru ca e a noastra.

Cati spunea...

Stefania, asta incercam si eu sa subliniez, ca poate ar trebui doar sa traim, fara sa ne gandim cum si de ce.