High expectations imply utter happiness and bitter disappointment. May we all have both in our lives!

miercuri, 25 februarie 2009

Cultura si tupeul

Am fost in seara asta pentru prima oara la un concert de chitara clasica. La Palatul Sutu s-a petrecut evenimentu' si a fost cu intrare libera.

Lasand la o parte scartaitul continuu al usii de la intrare, intrucat lumea venea si pe parcurs, si faptul ca eram printre nu foarte numerosii care s-ar incadra in categoria de public tanar, predominand domnii si doamnele in varsta, a fost o experienta placuta. Se vede ca oamenii astia canta din pasiune si e chiar relaxant sa ii asculti, mai ales dupa o zi de munca. Cu o conditie: sa nu fii foarte obosit.

Mergand mai departe cu observatiile, am putut distinge 2 tipuri de atitudini ale publicului: unii care intarziind, nu s-au sfiit sa scartaie/impinga/bufneasca scaune si ce au mai gasit in cale (marea majoritate) si unii (extind la unii desi a fost un singur domn) care groaznic de emotionati ca au ajuns dupa ora de debut, s-au impiedicat mai abitir decat cei care-o faceau intentionat, s-au inrosit si n-au mai contenit in a-si cere scuze.

In plus, dupa un an de navigat cu minunatele troleibuze 90,91,93 prin Drumul Taberei, aveam impresia ca cel putin unii oameni in varsta sunt rautaciosi doar cu cei mai tineri decat ei, respectiv aia care refuza sa le dea locul. Ei bine, ma aflu in eroare intrucat in seara asta am primit dovada ca la omuletii astia rautatea se manifesta fata de orice muritor, chiar si fata de cei de aceeasi varsta cu ei.

Asadar, vine un domn dupa ce se ocupasera deja toate scaunele, se uita cu speranta spre un scaun pe care isi plasase strategic o cucoana caciula de blana si intreaba daca e liber. Cucoana n-aude ca era prinsa in conversatie si domnu ma roaga pe mine s-o trag de maneca. Ma intorc spre cucoana, ma lungesc, incerc sa o apuc de maneca. Nimic. Nu reactioneaza. Comedie mare, monsher!

In fine, se milostiveste un tip din randul din fata sa o atentioneze pe cucoana. Care raspunde cu NU. Cinci minute de tevatura pentru un nu. Domnul incepe sa transpire abundent si incearca sa obtina si el macar un program. Drept pentru care se adreseaza unei doamne bine, intreband-o unde a pus pliantele cu programul de pe scaunele care fusesera ocupate. Madama ii raspunde foarte intepata "Pai le-am pus acolo, ca doar nu credeti ca m-am asezat pe ele!". Omu se retrage rusinat se face si mai rosu la fata si continua se transpire. Gandind "Frate, ce ti-o fi fost asa greu sa ii raspunzi omului frumos?" ii ofer domnului programul meu. N-am sa uit privirea rusinata si recunoscatoare pe care a avut-o.

Concluzia serii: la evenimente la care te culturalizezi pe gratis tre' sa dai din coate ca sa prinzi un loc. Daca nu ai tupeu, ramai cu buza umflata. Ca doar nu ai dat bani pe loc, asa ca e valabila regula primul venit primul servit. Parol!

2 comentarii:

Misanthropica spunea...

Ce-mi plac "cultivatii" de la opera, care se inghesuie mai ceva ca la piata pentru a... lasa haina la garderoba. :))

Cati spunea...

Yeah. De aceea foarte rar imi las haina la garderoba....prefer sa ies inainte de the big mob:)