Anger management

Ajung la birou mai rar la ora 8-8.30. De aceea, revelatii ca cea de azi am destul de rar.

Nu stiu cum am ajuns aici dar in mod clar astept cu sadism ziua in care o sa sarim unul la gatul celuilalt pentru simplul fapt ca altu indrazneste sa existe, sa respire si sa mearga ca si noi pe strada. Deocamdata vad ca ne rezumam la priviri ucigatoare, posete plasate strategic in coasta impertinentului care vrea (auzi tu, cat tupeu!) sa se tina de bara, calcat pe picior cu toculetul cui din dotare in cazul in care te ingramadesc altii aproape de demuazela, si alte metode clasice de tortura pe mijloacele de transport din prea minunata noastra urbe.

Unu la mana, daca ai fatidica idee de a te prezenta la metrou Lujerului in jur de ora 7 juma spre 8 cu intentia de neam prost de a te urca in susamintita modalitate de carare a negrilor pe plantatie, think again. Unless you're one of the Fantastic 4, you may have to wait for the next three trains just to try and squeeze in (or have others squeeze you in). Nu pot descrie fericirea tampa de pe fata multora cand reusesc sa se autofelieze intre alti doi sau sa isi lipeasca muaca de usa vagonului care sta sa dea pe afara. Mama ce realizare la inceputul zilei. AM REUSIT SA URC IN METROU! UAU! I'm the greatest!

Doi la mana. Dupa acest episod victorios, urmeaza convietuirea pasnica cu restul amaratilor corporatisti care se sufoca in interior si in exterior, incercand sa opreasca valul de urari binevoitoare la adresa mamelor, fratilor, cainilor, pisicilor si mai stiu eu ce ale celorlalti conlocuitori in ale suferintei timp de doo statii de rahat. Adica, nu-mi sufla in fata, ca ai mancat ceva cu ceapa, gandeste unu'. E drept, ai prefera sa iti sufle in ceafa. Sau deloc. Dar uite ca nu se poate. Ca nu e loc nici macar sa se intoarca. Fara sa isi ia posete in coaste, toace in pantofi si mii de priviri care asasineaza orice instantaneu.

Trei la mana. Aceasta cloaca colectiva este adusa la punctul de fierbere in momentul in care metroul opreste gingas intre statii Pentru cateva minute. Care se transforma in ani.

Pause. In visarea mea autoimpusa imi inchipui cum le cresc tuturor barbi albe, lungi si se chircesc de povara anilor ca niste smochine. Si simt cum ma lasa picioarele (piciorul de fapt, ca al doilea e mai mult sprijinit, finutz, pe varf). Play. Ajunge magaoaia la Eroilor. Ne napustim cu totii pe usi de parca am fi scapat de la ZOO. Unii, mai ghidusi, reusesc sa puna piedica altora care au gresit directia. Nu, spre Unirii e de la peronul vecin. Nu pricepi? Da io vreau sa ies de la metrou, de fapt. Nu, io-ti zic ca nu vrei. Te duci unde merge gloata. Nu unde vrei tu. Period.

Ma extrag din val dupa vreo doua scalambaieli tragice spre unu care-si plasase strategic manutza intr-un locsor cu cautare. Ies la aer. Ce noroc, zic, e un 168 pe vine. Ma sui, manata din spate de val. Ma propteste unu de un domn mai corpolent cu ajutorul gentii diplomat personale. Ma familiarizez fara sa vreau cu straturile de slana ale lu domnu. Intre timp, doua tanti se protapesc in usa (ca ele coboara la urmatoarea) in timp ce lumea inca se straduia sa se intromisioneze in autobuzul deja saturat. De oameni, mirosuri, genti, papornite si alte chestii utile.

Prima statie. Coboara cele doua tanti. Si grosul. Ma proptesc si eu, plina de entuziasm, dupa cum se poate citi pe fata mea acra de o bara (kinky, indeed), langa usa de la mijloc. Deodata ma pomenesc cu o posetuta pe undeva pe langa splina cred. "Ce dracu, ma gandesc, ca acu e aproape gol". Plasez o privire ucigatoare inapoia mea. Dau peste o fata surazatoare de soarec blond care imi raspunde protapindu-si si mai bine geanta kilometrica si patratzoasa in coastele mele sau pe undeva mai jos.

Trag aer in piept. Dau volumul la 30 cu riscul de a-mi exploda urechile si ma lipesc de usa. Don'soara ma urmeaza. Fuck! Mai e putin, mai e putin, sa nu ne enervam!

In sfarsit, agonia la final. Statie. Destinatie. Succes. Total.

The evil in us all

They are not my thoughts, but I thought they are very telling as to the dark side we all have:

"Does this darkness have a name? This cruelty, this hatred, how did it find us? Does it steal into our lives or do we seek it out and embrace it? What happened to us that we now send our children into the world like we send young men to war. Hoping for their safe return but knowing that some will be lost along the way? When did we lose our way? Consumed by the shadows, swallowed whole by the darkness? Does this darkness have a name? Is it your name?"

Marea lehamite

Mi-aduc aminte ca in primul an cand am venit in Bucuresti aveam o energie debordanta.

Privind acum in urma, parca simt cum ma trage de maneca o oarecare urma de nostalgie.

Dar...sa revenim. Nu stiu daca eram io nou venita in orashu asta si plina de entuziasm si neuroni de tocit sau era altceva care ma mana din urma, d' in anul ala am fost multitaskeru' no. 1. Aveam 2 joburi, faceam master (cu prezenta babana, nu asta online de acum), si mai aveam timp sa ma si distrez. Drept e ca la un moment dat am cam inceput sa dau rateuri si a trebuit sa ma las de un job ca dadeam naibii in surmenaj. Da nush, parca aveam alt chef de a face lucrurile, aveam alta tragere de inima.

Oare sa ma fi cuprins acum o mare lehamite? O fi contagioasa, ca parca i-am auzit si pe altii plangandu-se...Oi fi imbatranind? Neah...nu exista. Cred ca doar m-am puturosit momentan. Clar, asta tre' sa fie. Prea multe teme si proiecte de la master lasate pe ultima suta de metri. Dizertatia neinceputa, cu termen de predare (tragic, I know) peste mai putin de o luna.

What the hell is wrong with this picture? Cred ca acum cativa ani, ma luam singura de plete si imi trageam o pereche de palme, sa-mi vina chefu' de munca. Si acum, aceste vorbe de duh fiind scrijelite si auto-mustrarea fiind ingurgitata de partea aia a creierului care trebuie, sa facem pasi catre....teme. Catinel, sa nu ne destabilizam, sa nu se arda stratul de lene. Si nu cumva sa ne vina chefu de treaba. Nu cumva.....stiti voi pe unde e? Astept vesti

Funny me?

O noua leapsa, tot de la micutul porc, desigur. De data asta tre sa scotocesc printre neuroni si sa dau de sertarasul cu "me being funny". Uhm...hope I find it! Deci, here I go:

Ce culoare de chiloti au chilotii pe care-i ai pe tine? Is cu dantela sau nu?

In general, chilotii au culoare de chiloti. Dupa aceea, fiecare customizeaza dupa gust. Customizarea mea o plasez sub obladuirea dreptului la tacere.

Cat ai purtat cel mai mult o pereche de sosete? De cate ori ai putut sa lipesti soseta de perete?

Cred ca mi s-a intamplat cand am fost la un concert la Constanta cu Cristina la Interitus Dei. Mers pe tren, stat la concert pana a doua zi dimineata ca n-aveam unde dormi, iar pe tren, so....probabil tot pe la vreo 30 ore. Pe peretii mei nu incerc. Niciodata.

Cate perechi de pantaloni ai acasa?

Searching... searching.... searching. Loading....Page cannot be displayed. Clar mai multe decat fuste :)

Ti-ai facut pantofii de dimineatza? Daca ai adidasi, cand i-ai spalat ultima data?

Uhmm, intr-o anumita regiune din tarisoara noastra, "a face pantofii/papucii" inseamna acelasi lucru cu "a da papucii". Acuma, sincer, mi-as face papucii, dar, din pacate, m-as intoarce ireversibil la mine. Asta-i viata. Deci, nu, nu imi fac papucii, nici dimineata, nici in vreun alt moment. Nu am adidasi, am tenisi :)

Imagineaza-te peste 5 ani. Te-ai ingrasat?

Moment. Vizualizam. Zoom. Mai mult. Mai mult. Da, acum vad ceva. Deci nu, clar nu.

Daca un reporter tzar pune o intrebare indiscreta, l-ai pocni in muaca?

Nu, ca is miloasa din fire. Da' l-as privi cu sadism daca l-ar pocni alta.

Care este fantezia ta cea mai fantastica privind doo perechi de sosete rupte?

Da de ce doo? Nu e de ajuns una sa fantasmagorizezi?? Sau e nevoie de suport din partea suratelor? (N-ati inteles nimic, nu? Good)

Care este opinia ta privind razboiul din fasia gaza? Esti de parere ca magda ciumac ar trebui sa intervina sau tii cu tolea la faza asta?

Nu comentez ca deja m-am scarbit. Nush cine is astia, da' numele is interesante. Cand fac copii, sa ma anuntati si pe mine sa vaz cum si-au intitulat odrasla.

Daca ar fi sa emigrezi, ce ti-ai lua cu tine din romania?

Tough one. Pisica nu, ca are restrictie in unele tari (da, e cautata prin Interpol), poate niscaiva corcoduse verzi. Cred ca astia 'tzivilizati' duc lipsa.

Daca te-ai intalni vrodata cu animaloo i-ai da o bere?

Nush ce sa zic. Nu cunosc cum se comporta sub imperiul alcoholic, deci nu ma pronunt.

Hai la criza neamuleeee

Criza. Este in ziare. Este pe net. Este la radio. Este la TV. Peste tot se rasfrange umbra ei nemiloasa. Pana si la master am avut un proiect despre...ati ghicit, criza! Ok, ma intreb daca bag fierul de calcat (calchiez aici vechiul banc din epoca de aur, e adevarat), tot despre criza voi afla?

Lasand ironiile deoparte, iata ce spiceste despre subiect un oarecare pisicolog:

Romanii nu au obisnuinta calculului utilitatii asteptate si nici politicienii. Cu totii pendulam intre a fi naivi sau catastrofici.

Asadar, in buna traditie mioritica, ori "lasa bah, ca merge-asa, pe noi ne ocoleste criza ca suntem romanasi jmecheri cu jipane si palate" or "valeu maica o sa ne ingroape criza asta pe toti"

Ok, asadar, poate pentru prima oara ar trebui s-o lasam mai moale cu "vineee, vine urgia, potopul, lacustele, al treilea razboi mondial" si cine stie ce-o mai veni ca peste noi nush cum da vin toate rautatile, saracutii, da si cu "ei si? ma doare la basca, hai noroc si la multi ani, cand ne-o fi mai rau asa sa ne fie" si cu incursiunile interminabile prin multilateral dezvoltatele noastre "hypermarketuri" si "cash&carry" din care caram neobosit cu nemiluita orice, oricand, oricum, si sa adoptam si noi o atitudine moderata, echilibrata, etc. etc.

Uhmmm, excuse me? Ce zisesi? Cum vine asta? Moderatie? Echilibru? Ce e astea, bre? Pai ai cazut in cap? Unde ai auzit tu de ashea ceva? Pai bine mah, da' tu ai uitat ca noi suntem latini? Si balcanici, vulcanici si alte adjective colorate in -ic? Pai nu stai bine cu mansarda? Si ce daca-i criza bah???? Adica ce, sa nu-mi mai iau io plasma de aia nesimtita in garsoniera mea confort coispe unde stau cu posterioru pe canapeluta si cu picioarele in buda? Pai bah, daca am cu ce... Te oftici?

Pai si ce daca nu-mi mai pot plati ratele la Mertzu ala de mi l-am tras asta vara sa agat si io o bucata mai acatarii pe Kiseleff? Da de cizmele alea de 10 milioane ce zici, fata? Da, o sa fiu cam stramtorata la sfarsitu lunii....Si vine si chiria....Eh, lasa ca vad io ce fac. Hai in Plaza, tu!

Deeeci, cine zicea ce zicea? Ca avea dreptate!

Fundamentalism vs. habotnicie

Disclaimer: Asta e primul si ultimul meu post despre religie.

N-am inteles niciodata ratiunile razboaielor religioase. Nu cred ca o sa le pricep vreodata. Ce-mi pasa mie ca aia aleg sa ii zica Allah sau Iahve lui Dumnezeu? Pana la urma, cerul si ceea ce (unii dintre noi) credem ca exista undeva dincolo de el e unul singur (ok, lasam la o parte credintele politeiste la discutia asta).

So, atata vreme cat io stau pe bucatica mea de cer si nu te incomodez cu nimic, de ce simti tu nevoia sa te iei de mine si sa ma convingi ca ce cred eu nu e bine si ca adevarul adevarat e altul? Mai mult, de ce vii tu sa dai cu bombita la mine in cap pentru ca nu simt si cred la fel ca tine? Si de ce ma urasti pentru asta? In case you haven't heard, people, it's a free world, and my thoughts are my own.

Acum, ca sa ma intorc la problema mentionata in titlu, mie mi se pare ca exista o mica mare diferenta de nuanta intre habotnicie si fundamentalism. Ok, the way I see it, habotnica e orice baba care ma urmareste cu gratie prin biserica cu sfaturi de pocaiala pentru ca nu imi acopar teasta cand intru acolo sau care ma apostrofeaza ca port cercei (!). Sau un arab care traieste zi de zi dupa litera Coranului, desfasurandu-si covorasul la ore fixe si strangandu-l la aceleasi ore fixe. Ok, oamenii astia te pot bate la cap, provoca la discutii interminabile si plictisi/enerva in cel mai rau caz.

In schimb, un fundamentalist se cheama ca e unu care vine si te "purifica" radical. Pentru el, lucrurile trec dincolo de a-ti trai viata dupa cum iti zic cartile sfinte pentru ca pentru el, orice om care crede in altceva sau pentru care al de sus are alt nume este un dusman. Personal. Oamenii astia iau totul personal. Fiecare gest pe care il faci tu si fiecare gura de aer pe care o iei e o ofensa la adresa lui si a Creatorului. Pentru ca doar el si ai lui au cheile imparatiei si detin adevarul absolut. Ei stiu cel mai bine. Si pentru a te convinge si pe tine de asta, nu mai stau doar la discutii. Te "curata" la propriu. Te "purifica" de-ti merg fulgii. Toti. Si cand vorbesc de fundamentalism nu ma refer strict la arabi/musulmani. Sunt convinsa ca exista fundamentalism si in religiile crestine. Doar ca e mai bine ascuns.

Asa ca sincer, prefer sa inghit in sec de fiecare data cand ma apostrofeaza baba de rigoare si ma simt norocoasa pe undeva. Pentru ca, cel putin deocamdata, saraca nu arunca spre mine decat vorbe. Nu bombe! Astept viitorul....

Ce ai face daca...?

Acum cateva zile (parca), am primit o leapsa de la Andy pe care o voi onora acum. Consta intr-o colectie de intrebari, interesante, as zice, mai ales si din perspectiva raspunsurilor posibile.

Zice asa:

Ce iti place sa faci atat de mult, incat ai plati pentru asta?

Erm, cum adica? Pai sincer, daca imi place, de ce sa ma plateasca altu' pe mine sa fac chestia asta? Care-i logica? E cam ciudat formulata intrebarea, dar in sfarsit m-am prins. So, e vorba daca exista vreo chestie pe care as face-o total non-profit si dand bani din buzunar chiar. As scrie povesti pentru copii sau as juca in piese de teatru pentru copii si as contribui cu banutzi la montarea/publicarea lor. E mult mai rewarding si mai usor sa faci un copil sa rada decat un adult, am observat eu!

Daca ai afla astazi ca mai ai de trait exact 5 ani, ce ai face incepand de maine?

Da e sigur? Poate am mai mult. (Andy, te-am facut la faza asta. Eu, pesimista cronica, am avut o sclipire optimista!!!!) Intai m-as asigura ca am facut tot ce se poate ca sa-mi prelungesc astia cinci ani. Si in paralel, as face lucrurile pe care nu am curaj sa le fac. Bungee jumping. I'd fight for a second chance. Daca pierd, as pleca in Peru pentru 1 an si in China in urmatorul. As petrece mai mult timp cu parintii mei. Poate as face un copil (daca ar avea cine sa il creasca in urma mea si as avea niste garantii minime ca pot face un copil sanatos in conditiile date). As scrie o carte si as inregistra o piesa. As face un film.

Daca ai castiga un milion de euro neimpozabil, ai continua sa faci ce faci acum?

Cu siguranta. Call me crazy, dar imi place ce fac acum. Desigur, as mai adauga ceva activitati in paralel, dar nu as renunta la cele curente. Banii nu m-au schimbat niciodata in esenta. As fi acelasi om, cu mai multe oportunitati. Le-as folosi, dar nu as uita ca am putut face o gramada de lucruri si fara banii aia.

Peste 15 ani, ce ai vrea sa scrie pe prima pagina despre tine, in cel mai important ziar din tara? Care ar fi titlul articolului?

"Un roman alege Romania"

Mi-am dorit si imi doresc in continuare sa fac ceva cu adevarat important in tara mea. In Romania. Pentru ea si pentru noi. Sper sa ma dumiresc ce pana atunci si sa imi si iasa.

Ce vrei sa spuna prietenii tai despre tine la ceremonia ta funerara?

Daca vor, pot spune ce vor ei, atata vreme cat sunt sinceri si nu vin cu discursuri sforaitoare pregatite de acasa. In death we are all equal so as vrea sa spuna cam ce ar spune despre ei daca ar fi cazul.

Dar pe piatra ta funerara ce vrei sa scrie despre tine?

"Am avut o viata fara regrete."

Cand erai mic ce le raspundeai celor mari la intrebarea: Tu ce vrei sa te faci cand vei fi mare?

Zau ca nu mai tin minte. Dupa cum am spus aici, mi-as fi dorit sa fiu balerina. Dar sigur au existat alte fascinatii la varsta aceea. O sa intreb pe ai mei si revin.

Ce ai face daca ai sti absolut sigur, dincolo de orice dubiu, ca este imposibil sa esuezi?

Orice se merita. Pentru ca mi-ar iesi, nu?

Ce ai vrea sa le spuna copiii tai nepotilor tai despre tine?

Sincer, mi-as dori sa fiu eu acolo sa le spun ce am de spus prin vie voce.

Daca ai putea acum sa te proiectezi in viitor, in ultima zi a vietii tale si sa iti iei un interviu, care sunt trei intrebari pe care ti le-ai adresa?

• Ce-ai invatat?
• Ce regreti?
• Ce ai iubit cel mai mult?

Leapsa merge mai departe la oricine doreste sa o preia, are timp si chef de raspunsuri.

Dream job no. 1

Citeam astazi un articol pe yahoo despre ceea ce se spune a fi "the best job in the world".

Ok, deci ma platesc cu $100,000 sa imi hodinesc oasele subtirele pe o plaja de vis (unde e caaaaaald, da caaaald, nu cum e la noi acusica), sa fac snorkeling pe care in mod obisnuit as plati tone de parale, sa joc golf cand si cum vrea muschiu' meu, sa stau (singuraaaaaa) intr-o casa cu 3 camere pe plaja (cu piscina, auzi, parca n-am ditai oceanu la 2 pasi, dar in fine, trecem peste), sa am insula mea proprie si personala timp de 6 luni, sa stau sa fac poze la tot ce misca pe acolo si sa le trag pe camera, sa le bloghez pe toate din cand in cand si sa mai stau si de vorba cu ziaristii despre ce si in ce fel a cunoscut orizontala mea bucatica cu bucatica insula aia de vis. Hmmm, I don't know, looks kinda complicated, nu? Si boring...Nu , nu clar nu mi-as dori asa ceva. Pai ziceti si voi, ati da minunatul nostru Bucuresti pe asa ceva? Mai ales ca iti si platesc avionul de la origini pana la insula cu pricina! Nasol rau frate! Nush de unde vin astia cu oferte de astea nesimtite...

Ok, acestea fiind spuse, va las cu bine. Ma duc sa invat sa inot :)

The one thing

We all get tragedy in our lives. Little or big tragedies to others, they are all huge to us.

Childish ones like my cat just died and I will never be able to have a cat as a pet in my life or sentimental ones like I just broke up with my long-term boyfriend or put an end to my lousy marriage. Decisions we made and stuff that went all the wrong way.

The thing is we would not be who we are without tragedy in our lives. All the failures and disappointments make us who we are just as happiness does. It makes us whole, well-rounded human beings. And it toughens us up.

Then there's happiness, in as many colors as possible, because to each one of us, it is a different shade of non-white and non-black. There are many things that make us happy but if we can find the one thing that makes us happy and gets us through the day in our darkest hour, life just attained its purpose.

In the end, life is a colorful mixture of tragedy and happiness, letting go and winning back, relishing and enjoying, knowing when to stop and when to resume. So, I say, give me tragedy, for in living it, I may find the one thing that helps me brace up for my happiness.

Sa fim noi insine?

Discutam deunazi cu o amica despre curaj. Curajul pe care ti-l da oportunitatea de a fi un alt tu, macar pentru o zi.

Ne-am pus problema daca ai face toate lucrurile pe care doresti sa le faci, dar pe care, din varii motive, le tii prizoniere in mintea sau in sufletul tau... daca ai sti ca nu exista consecinte, ca in ziua urmatoare nimeni nu-si va aduce aminte ce ai facut.

Si pornind de aici, ma intrebam ce inseamna "a fi tu insuti?". A nu-ti pasa de ce cred altii si a face tot ce-ti trece prin cap? Fara discernamant? Going wild? Maybe.

But then, is everybody truly himself? Are there people in this world who have never compromised, who have not feared getting things out of their system whatever the costs? Can you truly be yourself all the time? I think not. And that's because we are part of a system that's called society. And that involves hiding and compromising, wearing masks, doing whatever you have to do to get accepted and liked.

Ok, am putea fi noi insine intreaga noastra viata daca ne-o petrecem pe toata intr-un varf de munte. Fara sa vedem pe nimeni. Fara sa "socializam". Pentru ca in momentul in care esti un animal social si nu "a child of nature" you will be false, you will dellude yourself and others.

Pentru ca in societate nu poti fi tu insuti fara un pret. Fara riscul de a fi marginalizat. Inca de mici suntem invatati ce trebuie sa spunem, ce e bine si frumos sa facem, cum sa ne purtam ca sa fim acceptati, ca "asa nu se face". Sa fim seriosi, in momentul in care te porti asa cum simti si esti true to yourself, dezamagesti oamenii. Pentru ca spui lucrurilor pe nume. Spui adevarul. Si adevarul nu place societatii. Nimanui nu-i place sa ii spui lucrurile verde in fata. Nu tot timpul. Nu fara sa il menajezi macar o data.

Asa ca daca vrei sa fii tu insuti, pe bune, pentru totdeauna, du-te taica in pustiu si dedica-te acestui exercitiu de sine. Pentru ca langa altii n-o sa poti fi niciodata tu insuti. All the time. Every minute and every day of your life

Jenibilitati de Sf. Jean

Sambata seara am fost la un party de Sf. Ion. La o amica care de fiecare data e asa de draguta si ma preia de la scara blocului si ma conduce pana sus la ei in apartament. Drept pentru care, pentru prima oara m-am regasit sambata intr-o situatie jenabila.

Acompaniata fiind de o alta feminina, la fel de bine informata ca si mine, deschidem usa de la lift intai la et 1 (parca). Ups, nu arata asa usa. Buun. Hai la 2. Looks kinda familiar. ZE door, I mean.

Coboram din lift, sunam ca omu' la usa. Deschide un tip total necunoscut. "Poftiti, poftiti." Noi intram. Cum din usa nu se vedea bine interiorul am presupus ca omu' e vreun invitat ceva. Cand intram zic, ups, nu asa arata casa. Spicesc catre tip si catre companioana: "Nu e bine. Nu aici trebuia sa venim." Dezamagire totala.

Urcam din nou in lift. Incercam la 4. Bingo! Ioana ne deschide zambitoare usa. Totul e bine cand se termina cu bine.

Morala: Am aflat la ce etaj sta Ioana. Dupa ceva vreme de cand o vizitez!

Women about men

Avand in vedere ca vechea mea conceptie feminista conform careia "barbatii este porci" si "femeile este vaci"mi-a fost confirmata pe parcursul timpului de diverse exemplare feminine (unele feministe, altele nu), m-am gandit sa fac o mini-compilatie de vorbe (de duh sau nu) ale femeilor despre barbati ( ai lor, ai altora, sau generic). Here it goes, cu tot cu comentariile mele (mai mult sau mai putin misogine):

• "Bai da m-am saturat, zau. Toata ziua s-a uitat la fotbal. Da noi cand mai mancam?"(UUU, kinky, a guy who cooks...De ce nu te uiti si tu cu el la football?)
  
• "A iesit cu baietii. Ieri seara. Inca nu s-a intors" (Grav, foarte grav. Nu dispera!)
  
• "Nu inteleg ce vede la aia. Are un fund cat casa." (Anu asta se poarta alea cu forme. Deci mai incet cu curele de slabire, fetelor si puneti un pic de carnita pe oasele alea!!!!)
  
• "De ce se uita pe strada la toate tarfele si eu cand ma imbrac mai sexi zice sa nu ies asa pe strada, ca nu-mi sta bine?" (Pentru ca totusi n-ar sta cu o tarfa dar daca astea sar in ochi ce vrei? Tu nu te uiti la un tip care nu arata neaparat ca prietenul tau?)
  
• "De ce toti barbatii buni sunt luati" (Pentru ca asa e viata)
  
• "Ok, asta si-a tras-o cu toata facultatea si s-a gasit asta prost s-o ia de nevasta" (It's a classic)
  
• "Deci oriunde mergem, se aduna imediat femeile in jurul lui"(Daca ti-ai luat barbat frumos, bear the consequences!)
  
• "Ok, asta-i noua. M-a invitat unu la...ceai???" (Vroiai la bere? Like big sweaty guys?)
  
• "Da-i papucii. He's not the only dick in town" (He's not. But do you wanna try all the dicks in town?)
  
• " Am auzit o treaba foarte tare. Ca barbatii sunt ca maimutele: nu dau drumul la o creanga pana nu s-au agatat de urmatoarea" (Cam asa, cam asa)
  
• "Asa sunt barbatii. Nu mint niciodata (ironic)" (Foarte tareeee)
  
• "Deci am un plan cum sa ne fac rost de prieteni pana la Craciun" (Zau? Please share)
  
• "Io nu cred ca m-a inselat. E prea pampalau" (Wanna bet?)
  
• "Daca nu-ti spune macar o data pe luna ca te iubeste e clar" (Erm, ce e clar?)
  
• "Ieri m-a durut capul rau de tot si nu s-a miscat din fotoliu sa imi ia si mie niste pastile" (Da tu femeie n-ai pastile in casa asa de prasila macar?)
  
• "Parerea mea e ca femeile si barbatii chiar sunt de pe doua planete diferite" (Clar, subscriu)
  
• "Barbatii nu stau sa analizeze si sa taie firul in patru ca noi" (Ar fi cam dificil/plictisitor pentru neuronii lor solicitati)
  
• "Nu isi aduc aminte ce am zis noi cand ne-am dus nu stiu unde, nu retin cum eram imbracate cand s-a intamplat nu stiu ce" (Erm, sincer, tu iti aduci aminte tot ce zice? Eu prefer sa mai uit)
  
• "Si daca le place o gagica, nu stau sa se gandeasca ce mi-a zis, dar de ce mi-a zis asa, oare a vrut sa zica..." (Evident. AS long as she plays along. Ca daca nu, crede-ma, ca incep sa se gandeasca....la urmatoarea!!!)
  
• "Asta le simplifica viata foarte mult" (Eh, au si ei stresurile lor)
  
• "Prin urmare ii invidiez" (Si eu, uneori)
  
• "As vrea sa fim si noi la fel de relaxate ca ei" (Cred ca uneori suntem. Dar nu cand sunt ei in preajma)
  
• "Dar pe de alta parte... sunt mai multe femei pe pamant decat barbati.... deci tre sa luptam cu dintii [pentru ei]" (Da, da, de aici apar multvizionatele cat-fights)
  
• "Am fost la coafor sambata. Nici n-a observat ca m-am vopsit. Si i-am zis ca ma duc doar" (Pai, sa-ti explic. Va observa doar daca te faci din blonda bruneta sau invers)
  
• "Bai a mers cu mine la shopping. Si chiar nu s-a plictisit!!!!!" (S-o crezi tu. Joaca tare!)
  
• "M-am saturat. Toti vor doar sex!" (Ei, nu chiar toti. Cand il gasesc pe ala care nu vrea asta, o sa fac un documentar despre el! Stay tuned!)
  
• "Sincer? Nu stiu. El face cafeaua, ca eu nu stiu sa fac" (Grav. Daca nici cafea nu stii sa faci...I hope you're good at BJs!)
  
• "Nu-l intereseaza visele mele" (Hahaha, asta e intrinsec barbatilor)
  
• "Citeste o carte pe an, cred, daca o citeste si pe aia" (Bun, bun, da pana la urma ce vrei sa faci critic din el????)
  

William Blake

Un artist complet, greu de clasificat. Watch, listen, and enjoy!

Songs of Innocence & Heaven and Hell

So what if

• the world is completely getting out of tune sometimes? I am listening to my music and enjoying every moment
  
• people are selfish and don't care a straw about the others? I am not like them
• there are times when your heart breaks and your world is coming down? You pick up the pieces and prop it up again
• I am growing up? Some part of me will always be a child
• I make mistakes? I am only human
• we have regrets? What matters is to outbalance them with happiness
• one day this world will come to an end? We'll make a new one
• there are days when you find it hard to breathe? The things I like are my oxygen
  
• your computer shuts down when you least expect it? You can always power it up and get back to where you started
• we have no time for us? We might find some for the others
• you're having a bad hair day? Others are having a bad day, and that's worse
• your car won't start? You can always walk and be thankful for that
• one day I wake up hating everything but me? Tomorrow I will love everything

Anyone willing to share some what ifs, feel free to get them out of your system!

When you live forever...

what do you live for? Sa prespunem ca toate filmele cu nemuritori, vampiri si alte specii ciudat-fantastice ar avea un sambure de adevar. Ca undeva, in lumea asta, printr-o anomalie genetica, a aparut un om indestructibil. Care nu poate muri. Orice ar face.

Daca ai fi tu acel om, cum ar fi viata ta? Stiind ca poti trai la infinit, ce ratiune de a trai ti-ai gasi? Pentru ce ai trai? Cum ar fi sa stii ca iti poti vedea stra-stranepotii traind si apoi stingandu-se ca tot restul lumii?

Eu cred ca omul ala s-ar simti groaznic de singur la un moment dat. Daca noi, in aceasta viata scurta adunam atatea amintiri, ne hranim de atatea ori din trecut si regretam atatea, la el toate astea ar fi la + infinit. Cati oameni poti iubi fara sa simti ca te stingi si tu cu ei odata atunci cand isi dau ultima suflare? Cate amintiri poti duce fara sa iti doresti sa pui capat agoniei? Pentru ca la un moment dat, firul acela infinit devine o povara si ajungi sa iti doresti ca, macar pentru un moment, sa arunci Pamantul din spate. Pentru ca e prea greu. Prea mult. Si ai vrea sa dormi. Doar sa dormi. Forever.

Echilibru

Equilibrium. Adica echilibru. O chestie pe care ne-o dorim cu totii uneori. Si un film de idei.

Pentru ca dincolo de anumite stereotipuri si idei fumate pe care le gasesc unii mai Gica-contra in film, acesta pune o problema interesanta (cel putin din punctul meu de vedere): Cum ar fi viata noastra fara sentimente?

Filmul picteaza un tablou in tuse sumbre pentru noi, oamenii secolului 21. De ce sumbre? Pentru ca oamenii din acest viitor sunt niste robotei comunisti care fac acelasi lucru zi de zi de zi in existenta lor cenusie si satisfacatoare. Desi oameni ca si infatisare, sunt complet lipsiti de umanitate. Sentimentele sunt cele care ne fac umani. Simtim si asta ne face frumosi. In secolul nostru, umanitatea simte. Inca. In secolul lor, umanitatea asa cum o stim noi nu mai exista. Noi din viitor suntem doar niste numere. Atat de pline de echilibru. Si atat de goale.

Equilibrium avanseaza ideea ca sentimentele ar sta la baza tuturor lucrurilor rele din lumea asta. Daca nu ar exista ura, nu ar mai exista inexorabilele razboaie de orice fel. Daca nu am iubi, nu am mai ajunge la sentimente extreme care ne-ar impinge la gesturi disperate, lipsite de logica. Daca nu am mai simti, asadar, am avea o societate perfecta.

Asa sa fie? Ok, deci n-ar mai fi razboaie. Dar n-ar mai fi nici dispute intelectuale, contrari (lipsite de sens pentru unii) puerile gen "bai asta e parerea mea si gata, da?", micile razboaie care ne umanizeaza pana la urma, care ne fac niste fiinte atat de interesante. Pe blogul umanitatii n-ar mai intra nimeni. Pentru ca nu ar mai exista. Sau daca ar exista, ar include postari in genul indemnelor lu' tovarashu' la aplatizare cerebrala.

Ce viata am avea fara tresarirea unei atingeri de mana, visarea cu ochii deschisi in fata unui tablou, lacrimile pe care ti le smulge un acord de vioara si atatea altele? Desigur, ar fi frumos sa nu mai avem razboaie si conflicte de tot felul. Dar daca am obtine asta cu pretul unei societati in care stam cu totii drepti si creativitatea noastra atinge cote maxime in... a ne aranja instrumentele de scris pe birou, ne-am mai dori oare asta?

Umanitatea este fascinanta prin diversitate. Nu gandim la fel si nimic nu ar trebui sa schimbe asta. Nu ne-am plictisi oare sa auzim aceeasi idee reverberata de mii de alte guri? Sa facem maine tot ceea ce facem azi? Sa stim dinainte cum va fi viata nostra peste o luna? NU. Atata vreme cat nu am cunoaste nimic din toate lucrurile astea, nu am avea ce sa ne dorim. Nu am avea dorinte, nevoi. Pentru ca nu am cunoaste altceva decat prezentul. Un prezent egal pentru toti, necustomizat, servit cu strictete la aceeasi ora. Tuturor.

Am fi multumiti si in ignoranta noastra ne-am considera fericiti. Ups, wrong word. N-am avea conceptul de fericire. Si nu ne-am dori mai mult decat avem.

Sindromul mama ranitilor

Incerc de mult sa scriu articolul asta, dar am tot asteptat sa imi mai tocesc limba asta ascutita cand vine vorba despre subiect. Cred ca in 2009 am reusit.

Cred ca cu totii am fost/suntem mama ranitilor la un moment dat. Adica , stiti voi, ala/aia la care vin toti cu jalba in protap, lacrimogene, chestiuni de corazon si mai stiu eu ce. Si tu stai si asculti omu'. Linistit, empatic, supportive. Isi varsa oful dupa care se intoarce la viata lui mai vesel. Pentru ca l-a ascultat cineva. Si dupa aceea, totul pare o povara mai usoara. E ok atata vreme cat vorbim despre momente de acest gen.

Acum, cand astea te transforma intr-un permanent Dr. Love sau Mafalda-tuturor-amaratilor, pe undeva, devine o tzara enervant. Pentru ca orice mama ranitilor e bun de pus la inima, obviously.

Ok. Da' ce se intampla cand pica si mama ranitilor in tigaia cu melancolii? Uhmm....nimic, actually. Pai cum nimic? Nimic iti zic. Pai nu se duce si el la altu sa ii planga pe umar? Pai nu. Pai cum asa? La cati a consolat/imbarbatat? Pe cati i-a ascultat? Pai tocmai. Aia toti is bine mersi acum. Crezi ca se mai gandesc la mama ranitilor? Nu ti s-a intamplat si tie? Cand suntem fericiti e greu sa ne gandim la altii care nu sunt. E normal, oameni suntem. Adica acu ca m-am impacat cu X, ce ma freaca pe mine de Y? Am viata mea to take care of, nu?

Buun, asadar, atata vreme cat nu sunteti pregatiti sa dati si voi umarul la inaintare pentru mama ranitilor care vi l-a dat pe al ei de coispe ori in the past, please don't:

-come bitching to her when your son-of-a-bitch boyfriend leaves you for the n-th time (you'll go back to him and break up again in another week, trust me, I know the pattern)

-run to her saying that only she can understand you and truly knows how you feel (you will find somebody else to complain to and all of a sudden ala e cel care te intelege cel mai bine)

-pester her with how the guy she introduced to you (don't ever do that if you know what's good for you!) is this and that. She's not your mother, she doesen't know him A to Z. Plus, tre sa faci si tu ceva!!!!!Ca Dumnezeu da, da in traista nu-ti baga, ok?

-call her to complain about how miserable your life is and how you would commit suicide if you had the guts to (Are you even listening to yourself? Daca chiar nu te poti abtine, macar incearca sa-ti faci blog. Plange-te acolo!)

-ask her to come and debug your virus swarm aka computer for the n-th time, knowing she won't have the heart to let you down, irrespective of the time, day, year, or weather outside

Instead, ai putea sa faci macar asta: in your happiest hour, suna-ti prietenul pe umarul caruia ai plans de-a lungul anilor si intreaba-l de sanatate. O sa fii surprins ce multe are de zis!

Cu dedicatie speciala pentru toti delfinii (mama ranitilor ca profil comunicational) din lume (care stiu si romana)

Ecranizare vs. carte

In ultima vreme am avut parte de multe (poate prea multe) ecranizari. Transpuneri pe pelicula a unor (de cele mai multe ori) carti. Intotdeauna mi-a placut sa vad un film facut dupa o cartulie. Pentru ca tot timpul am simtit nevoia sa il judec, evident. Sa in fac harcea parcea. Una cu pamantul.

Pentru ca in sinea mea, cred ca e foarte greu sa captezi esenta tuturor lucrusoarelor pe care a vrut sa le spuna omul ala cand a pus combinatiile alea de cuvinte pe foaie. Si sa le dai viata. Si momentul in care reusesti sa te apropii de spiritul ala care traieste in paginile cartii, cand privitorul exclama uimit "Exact asa mi-am inchipuit asta!", e unic. Si rar.

Orice ar comenta rautaciosii, una dintre cele mai bune exemple este multhulitul sau multlaudatul (please take sides) Lord of the Rings. Avand in vedere ca am citit toate cartile lui Tolkien, nu numai ciclul Inelelor, pot spune ca m-am regasit in film asa cum m-am regasit in carti. Mai mult, pasajele descriptive (peste care sincer acum, multi dintre noi trec, sau le citesc in diagonala) au fost aduse cu adevarat la viata de peisaje.

Da, Lord of the Rings este o lume de poveste. Si lumea cartii e mai plina de viata ca niciodata in film. Si vrei-nu vrei, toate filmele de gen de la Lord of the Rings incoace vor fi comparate cu el. Poate de aceea n-am mai auzit prea des comentarii pozitive legate de un film fantasy. Parca niciunul nu s-a mai ridicat la inaltimea cartilor care le-au inspirat. Chronicles of Narnia, Spiderwick Chronicles, Eragon, The Golden Compass. Toate filme dragute, muncite, colorate, cu bugete pe masura. Dar not quite it. In cazul lor, the books rule!

Poate primul care a spart tiparul (desi nu prea se incadreaza in gen) e Twilight. Dar in cazul asta, faptul ca scriitoarea s-a implicat activ in realizarea filmului si alegerea actorilor se vede. Pana si coloana sonora include piese/trupe pe care le-a ascultat autoarea in perioada cand a scris cartile. De fapt pe websitul ei , pentru fiecare carte din serie, furnizeaza un playlist cu piese pe care le-a ascultat while writing. E un tot carte, film si muzica. Desigur, digerabil mai mult pentru amatorii genului.

Samael 2009

(courtesy of metalhead.ro)

Am fost la concertul Samael din 2006. Unul dintre cele mai faine pe care le-am vazut. Prestatie extra, prietenosi cu publicul, stat la autografe o gramada, sa dea cu scrisu la tot fomistii care se stransesera.

Se intorc in 2008. Pe 27 la Cluj. Si pe 28 la Bucuresti. Oare? Pentru ca pana acum tot ce avem despre concertul din Bucuresti este un vesnic "Detalii despre bilete in curand". Buun. De aici as trage o concluzie simpla. Sau doua, mai degraba. Ori astia nu mai vor sa vina si in Bucuresti si organizatorii duc tratative (a se citi trag de ei) ori organizarea e varza. Poate ma insel. Baietii cu organizarea, prove me wrong , please! Oricum unii ar zice "Da ce-i bah, ca mai e pana pe 28".

Pai. Una la mana. Daca nu mai presteaza in Bucale, s-o stim si noi. Sa ne miscam fundurile la Cluj, nu?

Doi la mana. Locatia anuntata e Preoteasa, unde n-as zice ca e loc pentru toti doritorii.

Trei la mana. Oamenii astia au ceva fani. Multicei. Biletele nu vor fi fara numar. Clar.

So....cu alte cuvinte vreau bilet. Badly. Si vreau sa mi se zica unde sa ma duc dupa el. As simple as that. Si preferabil nu cu 2 zile inainte.

Sa ne vedem cu bine si anul asta la ceva similar! (Nu vom fi la fel de multi, cred, Agronomia e huuuge pe langa Preoteasa!)

(courtesy of metalhead.ro)

Later edit: Se pare ca e adevarata aia cu "Gura pacatosului adevar graieste" Venira doar la Cluj, cum am banuit.

Lose some, win some

Joyce said: We cannot give ourselves, because we are our own. I think he was right. No matter how much we give of ourselves, we never give completely.

There's no exhaustive I in possession of anyone else. Not even in the hands of those we love most. There is always a part of you that you keep, unknowingly.

So then, maybe total love does not exist, because you cannot love anyone inasmuch as to give yourself fully to him, to make him an accomplice of your entire being. He will never know the whole of you, grasp the utmost meaning of your feelings, because ultimately, you cannot share and communicate yourself fully. Does that make all love selfish? Maybe.

When you give up for good someone you love, you never gain back the part of you that you have given. So, nature has it all covered. Had we managed to give ourselves completely, we would have lost ourselves for good to the other. And we never would have got ourselves back.

Now, what happens to the piece of the other one we get? The one that gives himself to us? We take it in, and in the end, we are a mixture of the ones we loved, they enrich us, make us stronger, more interesting, they round us off. So, in losing some, there's always winning some, at all times.

Later edit: Ana m-a trimis la aceasta piesa dupa ce a citit postul. Mi-a marturisit ca a fost primul lucru la care s-a gandit cand l-a citit.

Reclaiming the blade

Intotdeauna m-au fascinat armele medievale. Si dintre toate, cel mai mult m-a uimit sabia. Cea medievala nu e cea cunoscuta in scrima ca sabre. E pur si simplu sword.

M-am gandit sa scriu un post despre acest subiect mai mult pentru a promova un documentar (Reclaiming the Blade). E un fel de tribut la adresa acestei arme, intotdeauna asociata cu ideea de onoare.

Practic, fiecare razboinic avea o relatie cu totul speciala cu sabia sa. Daca iti pierdeai sabia era un semn rau prevestitor, insemna ca esti pe cale sa iti pierzi si capul/viata. E un simbol al libertatii si al puterii. In plus, sabia a fost vazuta in Evul Mediu ca un simbol al divinitatii. O sabie in flacari este simbolul purificarii. Nu degeaba se zice a trece ceva "prin foc si sabie." Simbolismul ei crestin este evident in insasi forma manerului, in cruce. Desigur, aceasta este forma de baza, dar exista nenumarate variatii in functie de cultura. Sabiile orientale sunt cunoscute datorita lamei lor curbate si a tecilor similare.

Sabia e o arma deosebit de eficienta atunci cand e manuita cu iscusinta. E ca o femeie frumoasa si deadly. Exista mitul ca sabiile medievale ar fi foarte grele (gen 10 kg sau mai mult), dar putin stiu ca de fapt, o sabie cantareste in medie 1,5 kg.

De fapt, asta e si scopul, ca sabia sa fie o arma usoara, intrucat e folosita pentru a taia si impunge, nu pentru a zdrobi. Cea mai grea sabie medievala era espadonul sau sabia pentru doua maini si avea maxim 5 kg (varianta pentru lupta), respectiv 7 kg (varianta pentru parada), dar servea un scop specific: cu ea se taiau capetele lancilor.

Daca sunteti pasionati de arme medievale sau pur si simplu vi se pare interesant sa aflati mai multe despre ele, va recomand acest documentar. Include tot felul de interviuri cu actori care au jucat in filme gen Lord of the Rings si au trebuit sa se antreneze in arta manuirii armelor de gen (Viggo Mortensen si Karl Urban).

De ce ne dorim trafic?

Dupa ce am citit comentariile legate de un post de succes si am ingurgitat si replicile "acuzatei", mi-am pus o intrebare: ce conteaza cel mai mult pentru un blogger?

Trafic maxim, comentarii peste comentarii, sa fie cunoscut in blogosfera, intr-un cuvant sa aiba succes? Sau sa stie ca acea exprimare personala a gandurilor lui, a lucrurilor marunte care i se intampla e citita macar de un alt om? Desigur, suntem oameni diferiti si pentru fiecare conteaza cu totul altceva.

Pentru mine conteaza foarte mult ca un om sa scrie cu pasiune, sa se exprime pe sine, asa cum este, fara a incerca sa urmeze o reteta. Dar, din nou, asta depinde de ceea ce doresti sa obtii.

Daca iti doresti trafic, alegi subiecte "fierbinti" care stii ca vor da nastere unor dispute, incerci sa arunci in joc posturi care sa provoace oamenii la dialog (in contradictoriu sau nu).

Daca iti doresti doar sa scrii, sa te confesezi "paginii", sa spui niste lucruri care crezi ca trebuie spuse, sa-ti exprimi o opinie sincera si sa ti-o sustii, conteaza oare cati oameni te citesc si daca esti un blogger de succes?

Eu cred ca nu. Pentru ca NU asta iti doresti. Nu sunt ipocrita, ma bucur ca un copil cand cineva imi lasa un comentariu si aflu ca e de acord cu mine, sau, dimpotriva, ma combate, dar nu pentru asta mi-am inceput blogul. Ci pentru ca am vrut un locsor in care sa fiu cu gandurile mele. Si cred ca sunt multi ca mine. Asa cum sunt si mai multi bloggeri de succes. Personal ii admir pentru ca reusesc sa faca atatia oameni sa reactioneze. Sau sa ii distreze, sa le descreteasca fruntea. E mare lucru! De aceea ma intristeaza sa vad dispute fara sens ca cea despre care vorbeam mai sus.

Putem sa ne contram si fara sa aruncam cu sageti otravite unii in altii. It's a free world, intr-adevar, dar poate nu ar trebui sa radicalizam atat de mult lucrurile. Nu citesc Cosmopolitan, Avantaje, si altele de gen, habar n-aveam de Alexandrina, dar o citeam pe Miruna si sincer, o admiram pentru felul in care scrie. Sincer, direct, cu suflet.

Haideti sa scriem mai putin pentru trafic (Ronnie, subscriu), si mai mult pentru continut in sine. Pentru ceea ce simtim. Pentru ceea ce credem. Pentru ceea ce vrem sa exprimam.

99 de lucruri despre Sunchaser

Buun! Cum unii azi au muncit si altii au (cam) stat, aia de au muncit s-au gandit sa le dea la lenesi de treaba:)) Adika am primit o leapsa huuuge de la Cata. Asadar, tre' sa insir aici 99 (!) de lucruri despre moi.

Pai sa ne punem cu burta pe treaba.

1. Cati vine de la Ecaterina
2. Da, Ecaterina e un nume frumos. Atata vreme cat nu ma striga nimeni asa :)
3. Am o pisica (balineza, am aflat cu stupoare, io ziceam ca e siameza)
4. O cheama Sonia
5. Urasc manelele si manelistii. Punct
6. Ascult rock de cand ma stiu
7. Dar imi plac majoritatea genurilor de muzica
8. Am multe pasiuni de soarece de biblioteca
9. Printre ele, pietrele
10. Cand eram mica caram din fiecare tabara o colectie intreaga
11. Mi-ar fi placut sa fiu balerina
12. De unde rezulta ca imi place baletul
13. Imi place sa citesc
14. Dar nu prea ma omor dupa e-books
15. Prefer audio books
16. Is mare fan de carti politiste si SF
17. Joc de ani de zile aceleasi 2 jocuri: Heroes si Disciples
18. Am gusturi foarte conservatoare la parfumuri
19. De aceea, de obicei, cine imi cumpara un parfum ca si cadou, se cam risca
20.In ultima vreme am inceput sa vorbesc foarte des cu "pana mea". Oi fi strans energie negativa si vreau sa fiu politically corect totusi
21. Sunt (foarte, dupa unii) incapatanata
22. Pot fi foarte enervanta din cauza asta
23. Iubesc Parisul
24. Dar nu as trai acolo
25. Nu am frati
26. Nici surori
27. Imi plac magnoliile
28. Mi-au placut intotdeauna bad boys
29. Dar mi-am revenit
30. Am fost o optimista cronica
31. Mi-am revenit si din asta
32. Cartea mea preferata e "La Medeleni" de Ionel Teodoreanu. Cred ca am citit-o de 30 de ori pana acum
33. Imi place sa revad filmele care imi plac cu adevarat
34. Nu imi (mai) pasa de ce zic ceilalti despre mine atat de mult ca alta data
35. (De la Mimi citire) "Desteapta"
36. (De la Mimi citire) "Alintata" (Guilty as charged, da' ma ascund bine)
37. (De la Mimi citire) "Ambitioasa"
38. (De aici incolo va prindeti voi pe cine citez) "Supla"
39. "Cel mai beton fund"
40. "Ochi negri:D"
41. "Hiperactiva in a good way, plina de energie"
42. "Plina de entuziasm"
43. "Ai capacitatea de invidiat de a te bucura din cele mai simple lucruri"
44. "Sau sa traiesti la o intensitate superioara momentele fericite gen: o bulgareala, o arie dintr-o opera, etc."
45. "Selfless in a selfish way cand vine vorba de dragoste "
46. "Iti plac pisicile exagerat de mult"
47. "Asculti muzica buna cu exceptia unor grohaieli sinistre which freak me out. cum ii zice? death metal? aaah, stai.. black metal"
48. "Iti plac copiii"
49. "Iti place la nebunie sa calatoresti"
50. "Vrei sa te inscrii la un curs de tir cu arcul. Baaaahahaha"
51. "Inteligenta"
52. "Umanista"
53. "Sensibila"
54. "Varza la biliard"
55. "Dar iubesti ping-pong-ul"
56. "Posesiva"
57. "You cry a lot"
58. "Treci rapid de la o stare de exuberanta la una de suparare si invers"
59. "Esti daugher-in-law material. Te faci iubita de rude"
60. Nu prea ma uit la televizor
61. Am stat 2 saptamani fara baterii la telecomanda pentru simplul fapt ca am uitat sa cumpar
62. Mi-am dorit intotdeauna un avion teleghidat
63. Am o finutza blonda cu ochi albastri. E un copil cu adevarat frumos
64. Am facut vioara
65. Stiam sa cant balada lui Ciprian Porumbescu
66. Acum as vrea sa iau lectii de pian
67. Una dintre piesele mele favorite este My Sacrifice de la Creed
68. Imi place foarte mult opera
69. Urasc profitorii
70. Imi place culoarea verde
71. Si bijuteriile de culoarea bronzului sau a cuprului
72. Cand eram mica imi placea sa merg la cules de vie sau porumb
73. Imi plac si acum corcodusele verzi
74. Sunt cam pretentioasa la mancare
75. Sunt aproape dependenta de ciuperci, gatite in orice fel
76. Desi imi fac rau
77. Traiesc pe muzica
78. N-as putea concepe viata fara ea
79. Uneori imi place sa stau singura, sa ma lase toata lumea in pace
80. Dar nu imi place singuratatea per se
81. Nu prea ma plictisesc
82. Pentru ca gasesc tot timpul ceva de facut
83. Fac un master de comunicare si relatii publice in afaceri
84. Si sunt groaznic de in urma la teme
85. Am asteptari mari de la oameni
86. Si de la mine
87. Pentru ca sunt o perfectionista incorigibila
88. Daca as avea o casa cu curte, mi-as lua un husky
89. Imi plac foarte mult ochii albastri
90. Mi-as dori doi copii: un baiat si o fata
91. Pot fi ciufuta si morocanoasa
92. Nu m-am imbatat niciodata
93. Am fumat in primii doi ani de facultate
94. Cam doua pachete pe zi
95. Cred ca viciile iti limiteaza libertatea
96. Cred in Dumnezeu
97. Dar nu sunt habotnica
98. Daca mi s-ar cere sa spun un lucru care ma emotioneaza de fiecare data as zice ca e atunci cand privesc o pisica band lapte
99. Nu stiu sa inot

Blogul meu are fata noua!

La sugestia (incapatanata) a unora, i-am tras o operatie estetica blogului, asa ca de 2009. Pentru ca anul asta suntem mai veseli, nu? Toata lumea!

Astept feedback (nu neaparat pe blog)

Fotografia zilei

De pe National Geographic. M-a surprins si m-a inspirat si m-am gandit sa o pastrez aici, pe blog pentru zile negre.

Ce credeti ca e? Ghici ghicitoarea mea (fara sa trisati inspirandu-va de pe site)

New beginning

There is a quote by G. B. Shaw that I used to like and relate to:

"There are two tragedies in life. One is to lose your heart's desire. The other is to gain it."

I still like it, but I found somebody's stand on it, which completely floats my boat.

"As far as I'm concerned, Shaw was a punk. You know what? Tragedies happen. What are you gonna do? Give up? Quit? No. I realize now that when your heart breaks you gotta fight like hell and make sure you're still alive. Coz you are. And that pain you feel, it's life. The confusion and fear is there to remind you that somewhere out there there is something better and that something is worth fighting for."

and to round it off:

"The average life is full of near misses and absolute hits. Of great love and small disasters. It's made up of banana milkshakes, loft insulation and random shoes. It's dead ordinary and truly, truly amazing. What you've got to realize is, it's all here, now. So breathe deep and swallow it whole. Because take it from me: life just whizzes by, and then, all of a sudden, it's gone."

La zapada!!!!!

Timp de 5 zile am fost acolo. La zapada, adica. Desi sunt o fiinta solara ca sa zic asa, paradoxal, iubesc zapada cu pasiune (desi vine la pachet cu gerul de rigoare dupa care nu ma omor prea tare).

A fost prima oara din 2008 cand am prins zapada in adevarata putere a cuvantului. De aia in care te afunzi fara jena pana la genunchi si mai bine. Am capturat-o digitalmente si o sa o pastrez cu sfintenie precum camila apa. Si cand am nevoie de putina energie mai eliberez o poza:)

Cascade inghetate, pojghita de gheata pe rau, paraiase bocna si tot tacamul. De fiecare data cand fac poze iarna imi doresc sa devin mai pro la chestia asta. Pentru ca mi se pare ca iarna e cel mai frumos subiect pentru un iubitor de fotografie.

Unii ar spune ca e plictisitor. Alb peste tot, acelasi alb, mereu alb, tot timpul, luni de zile (in cazurile si locatiile cu adevarat fericite). Boring, huh? Dar eu vad nuante de alb, argintiu, straveziu in iarna mea. Si le iubesc pe toate. Da, la un moment dat te dor ochii de atata alb. Asa ca ii inchizi si cand ii dechizi din nou, albul e altfel. Poate acelasi, dar parca diferit.

Asta e zapada mea de 2008!

Floarea de camp

Da, spuse ea, odata, demult, am fost semnul tau de carte. O floricica de camp pirpirie ascunsa in filele ceasloavelor pe care nu le vei termina niciodata. M-am ascuns o vreme acolo, asteptand sa ma gasesti aciuata langa cuvintele mele dragi. Intr- zi, cand ai deschis cartea, am alunecat stinghera pe parchet si m-ai vazut. Si atunci am explodat intr-o mie de culori. Petalele mele s-au inrosit subit iar tulpina mea s-a acoperit de spini. Obrajii mei au crescut si am prins parfum. M-ai pus intr-o vaza si te-ai uitat la mine ca la o bucurie noua, ca un copil care gaseste o jucarie care ii place pe strada. Si eu am inflorit in fiecare zi pentru tine, mi-am reinventat culoarea, mi-am tocit spinii ca sa nu te ranesc...dar, la un moment dat, te-ai taiat la deget in marginea vazei. Picaturile de sange au cazut peste petalele mele si m-am inchis pentru o zi. Cand am deschis din nou ochii spre lume ceva se schimbase. Nu mai aveam tulpina, eram doar o inflorescenta taiata care plutea pe un ocean, fara directie...Mi-am plans spinii si verdeata, iar rosul meu s-a intunecat. Am vazut negru in fata ochilor si am crezut ca am murit. Culoarea mea era muta acum. Mi-am strigat neputinta si m-am tarat disperata spre cartea mea draga...Nu stiu nici acum daca am ajuns vreodata din nou acolo.

Cum am petrecut de Craciun

In mod normal n-as fi scris un post pe tema asta dar avand in vedere ca anul asta am "petrecut" un pic mai nepereche, mi-am zis sa consemnez aici pentru posteritate:)

Buun, asadar de Craciunul asta am fost bolnava. Si nu oricum. Gripa asta sau ce e care m-a prins m-a doborat fara drept de apel. Nu m-am putut bucura de nimic, am avut febra constant si foarte greu m-am ridicat din pat. Si inca nu s-a terminat pentru ca pe masura ce scriu randurile astea ma astept la inca o repriza de barfing ca la carte:(

Nu mi-a mai fost atat de rau de ani buni, dar macar asa mi-am dat si mai mult seama ce bine e la ai mei si ca inseamna sa fii pampered. Nu imi plang de mila in post-ul asta, dar din pacate odata cu mine a fost bolnava si mama, si asta chiar a fost nasol. Saracu' tata ce sa mai faca si el mai intai? Si mama, asa bolnava cum e a avut grija de mine, eu aia irascibila si groaznic de enervanta cand mi-e rau. E drept ca ma plang f rar cand ma doare ceva, de unde si vesnicele..."mama daca ti-e rau sa spui sa nu stai asa" (oricum mi-a fost rau constantly so...sincer acuma...ce era de zis?).

Pornind de la asta imi fac autocritica si promit ca data viitoare (cat mai indepartata sper) sa ma plang mai mult si sa fiu mai putin enervanta:)

Draga mama si draga tata, va multumeste fiica voastra cea vesnic carcotasa ca o suportati cu toate prostioarele ei.

Va iubesc mult!

A nins...

pret de vreo 5 minute atat de scurte... Mai intai timid, apoi cu fulgi din ce in ce mai mari, pentru a se pierde din nou in neant.

Imi doresc un sfarsit de an plin de zapada si sa imi treaca raceala asta care-mi rapeste toata energia

Si in 2009, o luam de la capat cu forte proaspete!

Hohoho, Meeeryy Christmas everybody! Sper ca de data asta sa nu mai ramana Moshu intepenit pe horn la nimeni:)

Promisiuni si urecheala

Am primit o leapsa de la Cata: sa imi fac o lista cu top-three resolutions pentru 2009. Acum, vreau-nu vreau trebuie sa ma gandesc la asta si sa le si pun pe 'hartie'. What's worse e ca daca cineva observa ca nu le-am respectat, ma poate trage de urechi in anul care vine. Asta e valabil si pentru restul oamenilor care au initiat/primit provocarea.

Asadar, sa incepem. In 2009 imi propun:
1. Sa fiu mai sociabila;
2. Sa ma ocup mai mult de pasiunile mele (cam abandonate in ultima vreme)
3. Sa invat sa schiez/inot/merg cu bicla

Arunc acum pisica in ograda Cristinei, a Oanei, si a lui Andy

Sa auzim de bine!

Looking to the future

This is a picture that inspired me to write this article. It is of a person I care about and who's gonna be far away from me from now on.

However, in the sadness of her departure I cannot help being happy for her. That's because she has always had the talent and guts to look to the future, just as she does now.

She's the most optimistic person I know and has taught me that there is always a silver lining, that you must look on the bright side of things even in your darkest hour. I think this is the one picture that best sums her up. I can only hope the best for her. May all your dreams come true and never lose your very unique way of enjoying life!

Life may pack a lot of crap for us but it also has in store good moments, so maybe the key to being truly happy is never losing faith and ultimately.... looking to the future with the eyes of an ever curious child. So, as they say...just bring it on!

Nu va suport

Am un coleg care din cand in cand isi pune o poza pe mess cu acest mesaj subtil. De obicei nu il inteleg dar azi cam incep sa... [Btw, poza am sutit-o de pe blogu lu unu la fel de "tzepos". Il cheama J_Leb. Sorry man, sper sa nu ma dai in judecata. Oricum nu prea pricepi tu limba asta ciudata in care scriu :))]

Don't know, it's just one of those days "when you don't wanna wake up, everything is fucked, everybody sucks" ca sa amintesc o piesa pe care o ascult cu placere cand is intr-o stare de genul asta, dar in mod clar I just wanna be left alone today.

So all you nice people out there, beware...azi sunt ariciul number 1! Acum, cine ma cunoaste cat de cat, stie ca nu prea am parte de zile de genul asta, asa ca....tomorrow is another day. Si da, azi scriu in romengleza si putin imi pasa de voi astia care ma criticati pentru asta. Nah, c-am zis-o.

So, pentru restul zilei, menajati-mi dispozitia si nu va suparati pe aricica.

Multumesc anticipat!

What I DON'T want to be

Since I've started to make lists in some of my posts, I thought I'd keep up the good work and make some more.

Here's some of the things that I do not want to be (at least not in this lifetime):

I don't wanna be a self-sufficient, know-it-all, holier-than-thou career girl (In other words, I don't wanna turn 35 and realize that my life so far has been all about chasing a better job and a better looking, fitting piece of male)
I don't wanna die without leaving a trace of my existence in this world (most likely a child will do, at some point)
I don't wanna be a stiff parent
I don't wanna be a bad friend
I don't wanna have regrets (at least major ones, coz we all have regrets, whether we like it or not, comes with the territory of being human)
I don't wanna waste away my life (I wanna do something great at some point - put on the back burner at the moment)
I don't wanna lose the child in me
I don't wanna be anything other than I feel I can be
I don't wanna be a poser
I don't wanna stop loving life
I don't wanna stop loving people (no matter how shallow, rude, or bad they are)
I don't wanna get married for money or convenience
I don't wanna need to tell major lies

And...I don't wanna be anything other than what I've been trying to be lately

De ce nu vreau sa plec

Citeam deunazi pe forumul Hotnews niste opinii despre Romanica. Mare disputa daca ar trebui sa pleci si daca vrei sa pleci (dupa unii), de ce sa arunci cu noroi in ce lasi in urma.

De cand am inceput sa traiesc in Bucuresti, mi-am pus problema de a pleca din tara mai des ca alta data. Cam de fiecare data cand merg la banca sau la circa financiara. Sau in orice alt loc unde ma lovesc de minunatul functionar public, intotdeauna atat de amabil. Zic ca imi pun problema doar pentru ca ulterior ... imi trece. Cum imi rezolv problema (cu nervi, normal, dar nah, macar o rezolv), cum nu mai vreau sa plec.

Lasand la o parte lucruri marunte de genul catelimea comunitara care te mai trezeste la realitate din cand in cand (cu cruzime, desigur), claxoanele si bruftuluielile din trafic (ca pieton, cel putin deocamdata), fetele obosite, acre, inexpresive, triste (lista e deschisa) din metrou, avem o problema majora ca natie: lipsa bunului simt. De fapt, cred ca ar fi mai bine sa il consideram o specie pe cale de disparitie. De bine de rau, cativa care isi mai aduc aminte de el mai exista. Ok, si acum ca am inceput lista negativa, urmarea total nepotrivita: si totusi (inca) nu vreau sa plec din Romania. De ce? Pentru ca:
1. Am fost in cateva tari pe afara si e foarte misto sa le vezi CA TURIST.
2. In singura tara care m-ar atrage ca si relocalizare, Franta, nici nepotii copiilor mei nu se vor simti ca acasa. Vor fi doar niste emigranti.
3. Imi place sa cred ca mai exista sanse pentru tara in care m-am nascut si ca lucrurile se vor schimba, cu timpul.
4. Nu m-as simti bine departe de prieteni si familie.
5. Nu vreau sa las balta tot ce am facut aici si sa vad cum se manelizeaza Romanica. I can fight it!
6. Imi place sa merg la teatru si opera AICI si n-o sa las pe nimeni sa imi fure aceasta placere (vezi ideea 5)
7. Sunt multe lucruri frumoase in tara asta pe care inca nu le-am vazut si care ma fac sa raman aici.

Da, vreau sa ma inghesui iarna in metrou si sa primesc coate in burta de la ceilalti, sa ma agit luni de zile ca sa gasesc bilete la un spectacol pe care doresc sa il vad, vreau sa imi iau masina si ma las injurata de manelistii cu BMW-uri si ceafa groasa, sa stau la coada ca sa imi platesc taxele si sa ma umplu de nervi din varii motive.

Asta pentru ca inca imi mai face placere sa merg cale lunga pana intr-un loc ca Vatra Dornei sau Baile Herculane, sa mananc porumb copt pe plita bunicii mele de la tara, sa alerg prin livezi si prin curti pline de fan (neordonate la linie ca la nemti), sa ma bucur ca un copil de o carte veche pe care o gasesc in pod si sa stau acolo printre panzele de paianjen sa o citesc, sa il vad pe Beligan in carne si oase (mai mult oase, lately), sa ma duc la ai mei de Craciun plina de bucuria ca am putut sa le iau cadouri din munca mea, sa mananc niste branza cu slana si ceapa cum numai in Romanica se poate.

Da, recunosc, sunt un Balcanic! De asta poate, Vestul nu e inca o optiune!

Are you afraid?

What are we really afraid of, I wonder... Facing life? Death? The great unknown? Us? The others?

I guess most of us are primarily afraid of failure, of being unable to cope with life and society as they are today. And we must admit that in the 21st century failure or rather fear of failure is becoming a permanent fixture. We all dream of having a big house, lots of money, a powerful car and....opportunities that come with all this.

However, while trying to keep up with the Joneses most of us are plagued by the feeling of impending failure. What if we don't get that big house, marry the prom queen, make big bucks and drive the fastest cars? Does that make us losers?

What if actually mere survival in this pretty fucked-up world is a success? What if all this bull shit we are chasing our whole life is not actually it?

I've recently read an article in Reader's Digest about a guy who chose to walk away from all this. Somehow, I think he's one of the few who got rid of that fear and I admire him for that. Having the life society pegs as "successful" is not necessarily a true success. I wonder how many of the yuppies out there on Wall Street can't sleep at night out of...fear of failure? And fear of many other things. I know one thing: the wealthier you get, the more afraid you are. Sure, many won't even admit it to themselves. But they are afraid!

What are you afraid of?

Freedom

At some point in my life I came to think that freedom is the power to deal with your demons. Accepting the truth. Admitting that you are wrong or that you are unhappy.

I believe that freedom is strongly dependent on courage. I've been looking around for a while now and I've seen quite a bit of things that are not the way they are supposed to be.

Relationships that last just out of sheer cowardice and fear, people who pose just because that is the politically correct thing or help others because that would look good for them. There are so many examples.

Nowadays we are just freaking posers. We are so wearing masks, some of us just one, others a great many. We might pretend we do it for protection, to defend our real selves against a predator world, but I think the truth beneath is that we are simply afraid. Afraid to show ourselves to the others just the way we are: weak, greedy, childish, crazy, moody, selfish.

Masks cost us our courage. It takes so much more to show ourselves to the world as we are and not give a damn about what it has to say about it. Anyone who has got the guts to do that is truly free.

Traim

Iar un mic intermezzo poetic, pentru completa plictisire a publicului meu fidel:))

(cu alte cuvinte, inca un post pentru mine)

Imi place foarte mult poemul asta. E scris de un poet irlandez, Brendan Kennelly si tradus de Mircea Dinescu

We are living (Traim)

What is this room (Ce altceva e aceasta camera)
But the moments we have lived in it? (Daca nu momentele pe care le-am trait in ea?)
When all due has been paid (Cand am dat obolul)
To gods of wood and stone (Zeilor de piatra si lemn)
And recognition has been made (Si am terminat cercetarea)
Of those who'll breathe here when we are gone (Celor ce vor respira aici in lipsa noastra)
Does it not take its worth from us (Oare nu de la noi si-a luat valoarea)
Who made it because we were here (Creata de faptul ca am fost aici?)

Your words are the only furniture I can remember (Cuvintele tale sunt singura mobila de care-mi amintesc)
Your body the book that told me most. (Corpul tau-cartea care mi-a vorbit cel mai mult.)
If this room has a ghost(Daca aceasta camera are un spirit)
It will be your laughter in the frank dark (Acela va fi rasul tau in intunericul sincer)
Revealing the world as a room (Dezvaluind lumea precum o camera)
Loved only for those moments when (Indragita doar pentru momentele cand)
We touched the purely human.(Am atins cu degetele omenescul pur.)

I could give water now to thirsty plants (Le-as putea da acum apa plantelor insetate)
Dig up the floorboards, the foundation (Rascolind lemnul dusumelelor, temelia casei)
Study the worm's confidence (As putea studia increderea viermelui,)
Challenge his omnipotence (Punandu-i la incercare omnipotenta)
Because my blind eyes have seen through walls (Deoarece ochii mei orbi au vazut prin peretii)
That make safe prisons of the days (Care transforma zilele in inchisori sigure)

We are living (Traim)
In ceiling, floor and windows (In tavan, in podea si ferestre)
We are given to where we have been (Suntem redati locului in care am fost odinioara)
The white door will always open (Aceasta usa alba se va deschide intotdeauna)
On what our hands have touched (Spre ceea ce mainile noastre au atins,)
Our eyes have seen. (Si ochii nostri au vazut.)

Probabil ca doar pentru mine conexiunea asta are sens, dar mi s-a parut ca pot asocia poezia cu piesa asta, Decode

People who can't love?

I have been wondering for a great many years whether there really are people who are unable to love (and I mean love in any form, not just romantic love). The other day I found an interesting article on Internet which dwelt precisely on this topic. Here's an excerpt I found interesting:

People who are capable of loving treat others as if they are also capable of loving, whether they are or not. Many people today lack that ability or skill. They don’t understand or appreciate love because it has never been taught to them. They don’t know what love is because they have never experienced it. Too many people fit into this category, though we would like to believe otherwise.

If they believe we are capable of loving them, they may treat us as enemies. Worse, they may abuse us. What’s to be gained there?

An adult who has never experienced real love will have difficulty understanding love offered to them, will have problems receiving it and appreciating it. And most certainly will have great trouble returning it.

But the wall can be scaled, the problem overcome. Someone who experiences love for the first time as an adult will always have difficulty returning it consistently. Like a recovering addict, the recovering loveless will try and fail repeatedly, will always be a recovering loveless. But he will try again.

If we believe that an addict deserves to be given a chance to recover, then a person who has not experienced love should be given a chance to love and to be loved, a chance we would offer any addict. As with any kind of addiction, the recovering loveless needs consistent support from someone who understands. Someone who knows that he or she will "fall off the wagon," like any addict, but will try to get back on again if given the opportunity.

You, as someone who knows love, can give that opportunity.

We already have too many people in the world who do not know and have never known love. We need those who know love to share theirs before the loveless ones multiply.

And they will. Just look at how many people believe that war is the only way to achieve peace. They don’t know any other way.

You can show them.

What do you think? Is this true?

Culmea lenei?

sau dovada ca nu toata lumea moare dupa televizor.

Treaba sta asa: de 3 saptamani nu am mai deschis televizorul din dotare ... pentru ca nu mai am baterii la telecomanda (da, se deschide doar din telecomanda) si tot uit (sau ma fac ca uit, nu-mi dau seama exact). Si totusi nu ii duc deloc dorul. O fi pentru ca deschid calculatorul instead? Hmmmm ...

Aceasta micutza intamplare m-a facut sa imi dau seama cat de dependenta eram de TV dimineata. Efectiv nu ma puteam da jos din pat fara sa dau mai intai drumul la tembelizor. Nu ma intrebati la ce ma uitam, ca nu v-as putea spune. Cred ca mai degraba ideea era sa aud ceva zgomot ca sa ma conving sa ma extrag din toropeala aia caracteristica de dimineata si sa ma duc la munca mai devreme eventual (nu zic ca imi si iesea). Deci, o adictiune in minus? Aiurea! Acum deschid calculatorul!!! So, I'm hopeless :)) Pasul urmator: Cum ma conving sa nu mai deschid nici calculatorul? Greu, asta n-are baterii :(

Mondays Misery

Ok, this week I still hated Monday despite the fact it was a bank holiday and I did not go to work...However, I had to go back to good old Bucharest, so it still sucked:( At least this working week will be shorter, so it may have come in handy.

Now, for the fun part of manic Mondays, here's how this day of the week tortures other creatures:

Garfield's Monday Misery

More vampire movies...Underworld 3: Rise of the lycans

Yes, Underworld 3 will be out in 2009! Here's the trailer (pretty cool if you ask me, even without Kate Beckinsale)

You are exactly my brand of heroin

Este un citat din filmul 'Twilight'. Da, stiu, majoritatea oamenilor care ma cunosc vor face o grimasa sarcastica gen "mda, iar tu cu vampirasii tai...":))

Am vazut 'Twilight' zilele trecute si sincer, mi s-a parut un film total diferit fata de gen. Adica, oricum nu ma asteptam sa fie un fel de teenage "Underworld", mai ales ca am citit si cartea si stiam oarecum despre ce e vorba. Nu pot vorbi despre el ca despre o capodopera, pentru in mod clar nu este una, dar mi s-a parut relaxant, fara prea multe stereotipuri, si ceva nou in domeniu. Desigur, cineva care a vazut filmul fara sa citeasca cartea si pentru care filmul a fost un prim contact cu lumea Twilight va avea o viziune diferita asupra lui. Mie mi s-a parut fain, fara a fi insa extraordinar. Mi se pare ca actorii din rolurile principale au fost alesi destul de bine, mai ales ca eu una nu mai auzisem de ei. Cert e ca filmul asta i-a propulsat in top si probabil ca vom mai auzi de ei, asa cum s-a intamplat si cu Harry Potter (habar n-am cum il cheama pe actor), The Hobbit a.s.o.

In alta ordine de idei, something fresh in peisaj. Un 8/10

Acasa

Ma tot gandesc de cateva luni incoace unde este ACASA pentru mine: in orasul in care m-am nascut, pe malul Dunarii, sau in capitala asta jegoasa moral si fizic?

Teoretic, avand in vedere ca stau in Bucuresti de 5 ani, ar trebui sa pretind ca aici e "acasa". Cu toate astea, doar atunci cand ii vizitez pe ai mei pentru o zi-doua am sentimentul acela special care identifica locul unde te simti acasa. Acolo nu am nicio grija, sunt rasfatata asa cum doar parintii te pot rasfata, uit de probleme, ma joc cu pisica mea cea batrana care imi tolereaza toate prostiile, etc.

Exista un sentiment pe care il incerc de fiecare data atunci cand merg spre orasul meu natal.

Poate pentru ca las in urma viata mea de adult si acolo imi permit, pentru cateva zile, sa redevin copil. Din momentul in care ma urc in tren si pana cand cobor la statia binecunoscuta ma cuprinde o frenezie inexplicabila si , cumva, vad lucrurile in roz: nu conteaza ca tipul de langa mine sta si pe jumatate din locul meu datorita gabaritului depasit, nici ca dau pe un bilet cat nu face ca sa calatoresc prost si sa ajung la destinatie in 3 ore (200 km), nici smecherul care da drumul la manelele din dotare cel putin vreo ora pana se hotaraste cineva sa ii fac observatie si sa ne izbaveasca pe toti de asa bucurie. Practic, parca plutesc deasupra tuturor animata de o bucurie numai de mine stiuta-ma duc ACASA!!!!

Voi unde va simtiti acasa?

Penibilul Boc

Desi mi-am promis ca nu voi scrie niciodata articole politice pe acest blog dat fiind credo-ul meu de om apolitic in sensul cel mai pur al cuvantului, asa-zisul presedinte al PD-L m-a facut sa scriu doar aceste vorbe: draga domnule, esti un penibil! Atat tupeu n-am vazut in viata mea! Esti primul ardelean care ma scoate din sarite:)

Si aici ma opresc, ca sa imi tin promisiunea!

Sa traim (cine stie cum?)