Marea parada

Revin dupa cum am promis cu un articol pe subiect chiar in ziua multlaudata.
De prin lecturile mele de prin blogosfera si atitudini live fata de fericitul eveniment pe care il sarbatorim (sau nu) pe 14 februarie, mi-e clar ca exista doua pareri contradictorii: we love it or we hate it.

I don't hate it! Adica nu urasc sarbatoarea in sine, dar ma deranjeaza ipocrizia oamenilor de a pretinde ca se iubesc si de a-si face cadouri care de fapt nu au nicio semnificatie pentru ca nu exista sentimente adevarate in spatele lor.

Atunci cand dragostea e pe bune, cand te trezesti dimineata langa celalalt, ii vezi cearcanele cat casa si tot ti se pare cea mai minunata fiinta de pe planeta sau chiar daca nu ti se pare asa, dar il accepti asa cum e, pentru ca il/o iubesti, o cutie cu bomboane mancata impreuna e doar un gest in plus de afectiune si nu un sirop.

Dar sunt realista, genul asta de relatii parca incepe sa se imputineze din ce in ce mai mult. Cel putin asta e impresia mea privind in jur. Ma tot uit si vad foarte putine relatii pe care mi le-as dori. Parca lumea a uitat sa mai iubeasca cu adevarat, sa se daruie pe sine celuilalt, sa se puna pe sine pe planul doi in favoarea celui de langa el. Vad mai mult rutina si oameni care se complac. Care cumpara cadouri de ziua ei/lui, V-Day, Craciun, etc. mai mult din obligatie decat din impuls. Cam greu cu commitmentu' si lipsa de egoism...

De aceea, mi se pare ca V-Day a devenit mai mult un prilej de parada pentru multi, cum au devenit si alte sarbatori. Un motiv sa ne laudam cu ce ne-a luat X si Y, unde ne-a dus la masa, cat a cheltuit (foarte important asta!)pentru toata afacerea, pe unde ne-a plimbat, si asa mai departe. Tendinta asta de a povesti neintrebat cum ai petrecut si ce ai primit mie nu-mi miroase a bine. Daca te simti obligat cumva sa te lauzi parca ceva scartaie. Pentru ca daca gesturile astea sunt obisnuite, nu ti se mai par material de povestit. Pentru ca, de fapt, important e sa conteze pentru tine. Nu sa conteze atunci cand le povestesti altora.

Nu zic, exista oameni ocupati pe lumea asta care isi fac timp de asa ceva doar de aceste zile de sarbatoare. Desi....eu zic ca daca vrei poti, oricand. Atata vreme cat iti pasa si vrei sa aduci macar un zambet de chipul celuilalt.

Nu, nu cred ca V-Day e overrated. Cum spunea cineva, cred ca e un moment bun sa te bucuri ca ai pe cineva alaturi la care tii si care tine la tine. Si daca nu-l ai, sa nu arunci cu noroi in cei care chiar se bucura de ziua asta pentru ca sunt impreuna.

Haideti sa nu fim sarcastici si sa ne bucuram ca inca mai exista (putini) oameni care se iubesc. Happy Valentine to them!