High expectations imply utter happiness and bitter disappointment. May we all have both in our lives!

duminică, 8 februarie 2009

Muzica libera

In secolul asta, se pare ca ascultam din ce in ce mai multa muzica comerciala.

Fie ca ne cumparam CD-uri sau ne downloadam muzica preferata de pe Internet (free sau nu), am impresia ca ascultam din ce in ce mai putin ceea ce nu are un label anume. Altfel spus, muzica underground. Si cand spun asta nu ma refer doar la trupe necunoscute, promovate printre prieteni si cunostinte, care trag cate-o cantare intr-un clubusor obscur, afumat si, de multe ori, rau famat. Ma gandesc aici si la cantarile clasice de la metrou. Desi parca si astea s-au cam depreciat. Ce s-a intamplat cu muzica libera? Cu placerea de a canta in sine? Fara sa te gandesti la bani, la cat ai strans azi, la cum ai putea sa te lansezi? De ce oare nu mai canta lumea doar pentru ca le place sa cante? Mai ales cand ai fost daruit cu o voce frumoasa si stii cateva acorduri de chitara macar, de ce nu ai alege sa canti pentru tine. Si facand asta sa ii incanti pe altii?

Cred ca si noi, publicul am devenit ceva ce nu ne gandeam ca vom deveni: niste consumatori de muzica facuta (mai mult) pentru bani. Cati dintre noi se opresc la metrou sa asculte ce canta omul ala care zdrangane din chitara. Drept e ca majoritatea au cutiuta expusa si probabil ca asociem imediat muzica lor cu ideea ca "trebuie sa dau bani". Dar ma intreb, oare daca nu ar avea o cutie de ghitara deschisa in care te simti oarecum obligat sa arunci cateva hartii cu valoare, i-ai asculta totusi? Sau ai avea atitudinea clasica "Ia uita-te mah si la asta, se crede mare valoare"

Daca e sa ne gandim, cred ca sunt multi "menestrei de metrou" care au devenit folkisti cunoscuti. Desi nu sunt mare fan muzica folk, cred ca aici si in sfera bluez/jazz exista ultimele redute ale muzicii libere. Libere de comercial. De foamea de bani. Si deschise placerii de a canta.

Ma uit acum pe niste albume cu muzica alternativa. Oricat de mult mi-ar placea, nu pot sa nu ma gandesc ca mai toti pustii astia s-au gandit la faima si bani in momentul in care au vazut ca muzica lor place si devin cunoscuti. Si totusi, vreau sa cred ca macar unii dintre ei au ramas ca la inceput, ca inca mai canta pentru ei si nu pentru notorietate.

Nu zic, sunt convinsa ca in industria muzicala exista presiunea succesului. In momentul in care te-ai lansat, probabil ca simti ca exista niste exigente, ca trebuie sa te ridici la anumite asteptari. Dar oare nu poti avea succes fara a ramane true to yourself? Nu ma pricep prea mult, dar eu cred ca se poate. Ca poti face muzica cum vrei, urmandu-ti inima si in showbiz. Andy, correct me if I'm wrong.

6 comentarii:

Anonim spunea...

Normal ca se poate, eu unul fac asta de ani de zile :) e pasiunea la mijloc ... In underground in general aproape toti care canta o fac din placere si pasiune. Sunt si cei care baga mii de euro in scule, mii de euro pe care nu si-i recupereaza niciodata dar .. nu conteaza :)

Dar na, inevitabil toti cei care facem asta ne-am dorit sa fim vedete la un anumit moment dat, si ne-am dorit faima si succes international blablabla :) dar tot pasiunea e aia care te impinge sa continui hehe

Suntcalm? spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
Suntcalm? spunea...

In general nu toti isi pot urma tendintele artistice, mai ales ca banul face diferenta. Si asa ajungi precum Acropolis sa canti la metrou.

Cati spunea...

@Andy: Stiam eu ca includ eu pe cine trebuie in the loop:)

@Alexandru: Eu zic ca atata vreme cat pui pasiune in ceea ce faci, nu conteaza unde canti.

Ma uitam deunazi pe raspunsurile lui Adi Despot pe Hotnews legate de industria muzicala romaneasca. Vad ca el sfatuieste pe toata lumea sa iasa afara daca isi doreste notorietate. Pentru ac zice el, aici n-ai cu cine, pentru ca banii fac legea si nu talentul.
Avand in vedere peisajul actual din domeniu, inclin sa cred ca asa e.
Si totusi, eu tot ma incapatanez sa cred ca se poate si in RO.

Anonim spunea...

Am avut ocazia sa ascult, iesind in graba de la metrou, o muzica fenomenala, cantata de doi necunoscuti.Foloseau o simpla chitara, dar glasurile lor rasunau atat de melodios, incat fara sa vreau, m-am oprit din drum sa ii ascult doar pentru o secunda. E trist ca in showbiz-ul romanesc se promoveaza doar pseudo-artisitii, in timp ce valorile adevarate sunt nevoite sa isi arate talentul pe la metrou...

Cati spunea...

@gioghy: Mda, cam asa e. Dar cine stie, poate intr-un viitor mai apropiat sau mai indepartat se schimba ceva si la noi...