High expectations imply utter happiness and bitter disappointment. May we all have both in our lives!

duminică, 1 februarie 2009

Croatoan&Roanoke

Ati auzit vreodata de Croatoan? Ce-o fi asta? Pana nu demult habar n-aveam.

Croatoan e un cuvant legat de o colonie engleza, Roanoke, declarata pierduta in 1597. Pierduta? Da. In sensul ca respectiva colonie a fost abandonata subit de locuitori si nici pana in ziua de azi nu se stie ce s-a intamplat, cum si de ce au disparut oamenii astia dintr-o data, fara niciun motiv aparent. Singurul lucru ramas a fost cuvantul CROATOAN scrijelit pe un copac din centrul asezarii respective.

Acum, ca sa luam lucrurile mai in detaliu, colonia Roanoke a fost intiata de Sir Walter Raleigh ca si prima asezare britanica permanenta pe continentul american.

In 1584, Raleigh a initiat o expeditie de cercetare, avand ca scop gasirea unei locatii favorabile amplasarii unei asezari temporare. Navigand de-a lungul coastei Carolinei de Nord, exploratorii au intalnit un trib prietenos cu nou venitii, pe care l-au numit Roanoke, adoptand numele insulei unde au ancorat. Intrucat indienii intalniti aveau intentii pasnice iar zona se bucura de o clima blanda si se dovedea propice unei asezari umane in genul celei imaginate de Raleigh, in aprilie 1585, acesta trimite aici 7 vase avand la bord in total 100 colonisti.

Din pacate, colonistii nu au stiut sa precieze firea primitoare a localnicilor, adoptand o atitudine de cuceritor si tratandu-i pe acestia dupa bunul plac. Ca urmare, indienii si-au retras ajutorul, iar colonistii, neobisnuiti sa se descurce pe propriile picioare, lipsiti de experienta in cultivarea pamantului, au ajuns cu timpul intr-o situatie disperata, fiind salvati de la infometare doar de sosirea flotei lui Sir Francis Drake in 1586. Majoritatea colonistilor ramasi au fost trimisi inapoi in Anglia.

Raleigh a avut o noua incercare de a-si transforma visul in realitate in 1587, cand a ales un guvernator mai degraba fara experienta militara si un numar ridicat de fermieri ca baza pentru renasterea coloniei Roanoke. Desi destinatia lor a fost binecunoscuta de acum Cheasapeake Bay, acestia au decis totusi sa puna bazele noii colonii tot in locatia fostei asezari. Avand in vedere tratamentul la care fusesera supusi de vechii colonisti, tribul Roanoke nu a dorit sa reinnoiasca relatiile cu noua colonie. In schimb, s-au stabilit relatii bune cu tribul Croatoan vecin. In conformitate cu uzantele, noul guvernator a plecat in Anglia pentru a reveni cu proviziile necesare unei eventuale situatii de criza, instruindu-i pe colonisti sa scrijeleasca semnul crucii pe un copac in cazul in care ar fi fost nevoiti sa se mute sau sa paraseasca pur si simplu locatia aleasa pentru asezare, ca semn ca au nevoie de ajutor.

Din motive militare, guvernatorul nu a putut sa revina in colonie pana in 1590 iar la intoarcerea sa, asezarea era parasita.

Cert e ca la 50 de ani de la disparitia coloniei, au aparut descendenti ai tribului Croatoan cu distincte caracteristici europene si foate buni vorbitori de limba engleza. Acestia sunt cunoscuti astazi ca tribul Lumbee, dar sunt recunoscuti ca si trib indian doar de catre statul Carolina de Nord si nu de Guvernul SUA, probabil datorita descendentei lor disputate si a misterului Croatoan.

2 comentarii:

Anonim spunea...

Well.. asta e un exemplu de omenie.

De-asta si cand te duci la tara la rude sau cunostinte, pleci incarcat cu legume, branza, smantana, dulceturi si altele.
Or fi aia oameni simpli, dar nu-s intoxicati de "civilizatie".

Situatia cu indienii e asemanatoare. Sunt curios daca colonistii ar fi facut acelasi lucru in alte circumstante.

Anonim spunea...

niciodata nu mi-a placut istoria :(( ce incepe cu ani, contine nume de oameni si de locuri, si se termina cu ani, imi creaza o fobie din start... dar parca din articolul asta am inteles si eu :)