Gaudeamus igitur

Stateam si ma gandeam la un moment dat de ce simt as putea sa ma dispensez daca as fi nevoita sa fac asta.

De auz? Greu, ar muri o parte din mine, pentru ca nu as mai auzi muzica.

Vazul? Poate un pic mai usor, am o imaginatie foarte bogata, mi-as putea inchipui culorile, figurile oamenilor, desi nu as sti niciodata cum arata de fapt viitorul.

Mirosul? Poate cel mai usor, nu e o tragedie atat de mare. Intr-adevar m-as da cu parfum cu nemiluita. Si m-as putea regasi in situatii jenante vara dupa un pic de jogging sau la sala after workout, iarna cand esti infofolit cu o suta de chestii.

Gustul? Iarasi as muri un pic pentru ca sunt "pleasures of the palate" fara de care m-as simti incompleta.

Simtul tactil? Greu, dar nu imposibil. Cum ar fi sa nu simti nimic, sa atingi pe cineva si sa nu ai nicio reactie? Eu zic ca ai putea simti pe cineva prin ochi, nas, gura si urechi cel putin la fel de bine. Dar care ar mai fi atunci pentru tine sensul unei atingeri?

Capacitatea de a vorbi? E foarte greu, iarasi, dar sunt atatea moduri in care te poti exprima! Cuvintele tale pot fi mute, dar ar putea lua viata in paginile unei carti, in acordurile unei arii, in gust, miros si atingere.

Adevarul e ca pentru noi, cei care ne putem bucura complet de toate frumusetile acestei lumi, o atingere, o privire, un cantec, o vorba buna, o mireasma, o aroma au devenit parca lucruri normale. Nu le apreciem asa cum o fac altii pentru care cuvintele sunt mute, privirile sunt oarbe, parfumul este o amintire sau nici macar atat, aromele dintr-o bucatarie sunt insipide. De ce iti dai seama cat de important este un lucru si ca de fapt, nu poti trai fara el decat atunci cand il pierzi?

Asa ca haideti sa savuram cu adevarat o prajitura fara sa ne gandim cate calorii contine, sa ne umplem ochii si inima de frumusete ori de cate ori putem, sa tragem adanc aer in piept si sa ne cufundam nasurile in tufele inflorite primavara, sa escaladam copacii ca sa le furam pentru o clipa mireasma, sa spunem prin vorbe ceea ce ne apasa, sa nu uitam sa privim si sa vedem, sa ne facem cadou o atingere din cand in cand si sa ne simtim privilegiati pentru toate astea! Pentru ca suntem, fara sa o stim...In orice moment al vietii noastre, atata vreme cat mintea si trupul ne sunt la locul lor, ne putem bucura cu adevarat de orice. Trebuie doar sa vrem.