Discutam deunazi cu o amica despre curaj. Curajul pe care ti-l da oportunitatea de a fi un alt tu, macar pentru o zi.
Ne-am pus problema daca ai face toate lucrurile pe care doresti sa le faci, dar pe care, din varii motive, le tii prizoniere in mintea sau in sufletul tau... daca ai sti ca nu exista consecinte, ca in ziua urmatoare nimeni nu-si va aduce aminte ce ai facut.
Si pornind de aici, ma intrebam ce inseamna "a fi tu insuti?". A nu-ti pasa de ce cred altii si a face tot ce-ti trece prin cap? Fara discernamant? Going wild? Maybe.
But then, is everybody truly himself? Are there people in this world who have never compromised, who have not feared getting things out of their system whatever the costs? Can you truly be yourself all the time? I think not. And that's because we are part of a system that's called society. And that involves hiding and compromising, wearing masks, doing whatever you have to do to get accepted and liked.
Ok, am putea fi noi insine intreaga noastra viata daca ne-o petrecem pe toata intr-un varf de munte. Fara sa vedem pe nimeni. Fara sa "socializam". Pentru ca in momentul in care esti un animal social si nu "a child of nature" you will be false, you will dellude yourself and others.
Pentru ca in societate nu poti fi tu insuti fara un pret. Fara riscul de a fi marginalizat. Inca de mici suntem invatati ce trebuie sa spunem, ce e bine si frumos sa facem, cum sa ne purtam ca sa fim acceptati, ca "asa nu se face". Sa fim seriosi, in momentul in care te porti asa cum simti si esti true to yourself, dezamagesti oamenii. Pentru ca spui lucrurilor pe nume. Spui adevarul. Si adevarul nu place societatii. Nimanui nu-i place sa ii spui lucrurile verde in fata. Nu tot timpul. Nu fara sa il menajezi macar o data.
Asa ca daca vrei sa fii tu insuti, pe bune, pentru totdeauna, du-te taica in pustiu si dedica-te acestui exercitiu de sine. Pentru ca langa altii n-o sa poti fi niciodata tu insuti. All the time. Every minute and every day of your life
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu