Timp de 5 zile am fost acolo. La zapada, adica. Desi sunt o fiinta solara ca sa zic asa, paradoxal, iubesc zapada cu pasiune (desi vine la pachet cu gerul de rigoare dupa care nu ma omor prea tare).
A fost prima oara din 2008 cand am prins zapada in adevarata putere a cuvantului. De aia in care te afunzi fara jena pana la genunchi si mai bine. Am capturat-o digitalmente si o sa o pastrez cu sfintenie precum camila apa. Si cand am nevoie de putina energie mai eliberez o poza:)
Cascade inghetate, pojghita de gheata pe rau, paraiase bocna si tot tacamul. De fiecare data cand fac poze iarna imi doresc sa devin mai pro la chestia asta. Pentru ca mi se pare ca iarna e cel mai frumos subiect pentru un iubitor de fotografie.
Unii ar spune ca e plictisitor. Alb peste tot, acelasi alb, mereu alb, tot timpul, luni de zile (in cazurile si locatiile cu adevarat fericite). Boring, huh? Dar eu vad nuante de alb, argintiu, straveziu in iarna mea. Si le iubesc pe toate. Da, la un moment dat te dor ochii de atata alb. Asa ca ii inchizi si cand ii dechizi din nou, albul e altfel. Poate acelasi, dar parca diferit.
Asta e zapada mea de 2008!
2 comentarii:
Ce frumos! Asa e! Si eu iubesc iarna, pacat ca e asa frig, nu? :( As vrea sa fie soare si zapada :P mereu, zapada si la mare...zapada alba si pufoasa peste tot.
Ma bucur ca te-ai distrat. >:D<
Trimiteți un comentariu