High expectations imply utter happiness and bitter disappointment. May we all have both in our lives!

sâmbătă, 10 ianuarie 2009

Sindromul mama ranitilor

Incerc de mult sa scriu articolul asta, dar am tot asteptat sa imi mai tocesc limba asta ascutita cand vine vorba despre subiect. Cred ca in 2009 am reusit.

Cred ca cu totii am fost/suntem mama ranitilor la un moment dat. Adica , stiti voi, ala/aia la care vin toti cu jalba in protap, lacrimogene, chestiuni de corazon si mai stiu eu ce. Si tu stai si asculti omu'. Linistit, empatic, supportive. Isi varsa oful dupa care se intoarce la viata lui mai vesel. Pentru ca l-a ascultat cineva. Si dupa aceea, totul pare o povara mai usoara. E ok atata vreme cat vorbim despre momente de acest gen.

Acum, cand astea te transforma intr-un permanent Dr. Love sau Mafalda-tuturor-amaratilor, pe undeva, devine o tzara enervant. Pentru ca orice mama ranitilor e bun de pus la inima, obviously.

Ok. Da' ce se intampla cand pica si mama ranitilor in tigaia cu melancolii? Uhmm....nimic, actually. Pai cum nimic? Nimic iti zic. Pai nu se duce si el la altu sa ii planga pe umar? Pai nu. Pai cum asa? La cati a consolat/imbarbatat? Pe cati i-a ascultat? Pai tocmai. Aia toti is bine mersi acum. Crezi ca se mai gandesc la mama ranitilor? Nu ti s-a intamplat si tie? Cand suntem fericiti e greu sa ne gandim la altii care nu sunt. E normal, oameni suntem. Adica acu ca m-am impacat cu X, ce ma freaca pe mine de Y? Am viata mea to take care of, nu?

Buun, asadar, atata vreme cat nu sunteti pregatiti sa dati si voi umarul la inaintare pentru mama ranitilor care vi l-a dat pe al ei de coispe ori in the past, please don't:

-come bitching to her when your son-of-a-bitch boyfriend leaves you for the n-th time (you'll go back to him and break up again in another week, trust me, I know the pattern)

-run to her saying that only she can understand you and truly knows how you feel (you will find somebody else to complain to and all of a sudden ala e cel care te intelege cel mai bine)

-pester her with how the guy she introduced to you (don't ever do that if you know what's good for you!) is this and that. She's not your mother, she doesen't know him A to Z. Plus, tre sa faci si tu ceva!!!!!Ca Dumnezeu da, da in traista nu-ti baga, ok?

-call her to complain about how miserable your life is and how you would commit suicide if you had the guts to (Are you even listening to yourself? Daca chiar nu te poti abtine, macar incearca sa-ti faci blog. Plange-te acolo!)

-ask her to come and debug your virus swarm aka computer for the n-th time, knowing she won't have the heart to let you down, irrespective of the time, day, year, or weather outside

Instead, ai putea sa faci macar asta: in your happiest hour, suna-ti prietenul pe umarul caruia ai plans de-a lungul anilor si intreaba-l de sanatate. O sa fii surprins ce multe are de zis!

Cu dedicatie speciala pentru toti delfinii (mama ranitilor ca profil comunicational) din lume (care stiu si romana)

2 comentarii:

Catalin spunea...

E bine ca ai pus gandurile astea pe hartie.
Sper sa le citeasca cine trebuie. Desi, ma gandesc ca daca ele stiu doar sa se planga, nu au decenta sa intre pe blogul tau si sa te "asculte".
Take care

Cati spunea...

Eh, nu am scris postul asta doar pentru mine, ci pentru toti "mama ranitilor" out there.So they know I am out there too. And I feel the same.

U too :)