High expectations imply utter happiness and bitter disappointment. May we all have both in our lives!

duminică, 18 ianuarie 2009

Viata de student

S-a ispravit de ceva vremea cu studentia pentru mine.

Si totusi parca ieri ma caram de la ai mei cu rucsacul de 50 l in spinare (spre marea dezamagire a mamei mele, ca nu vroiam sa umblu cu papornitele ca restul lumii si-zicea ea-prefer sa-mi rup spatele cu magaoaia) spre Iasiul meu iubit. Da, am facut facultatea in Moldova si n-as da capitala ei pe Bucuresti. Pentru ca acolo e studentia mea si amintirile uneia dintre cele mai frumoase perioade ale vietii mele.

Nostalgia dupa vremurile alea imi da putere de fiecare data, imi aduce aminte ca viata e mult mai mult decat nervii cotidieni din ziua de azi si goana continua dupa bani, bani, mai multi bani, mai repede, cat mai repede.

In vremea aceea era totul simplu (chiar si in sesiune, cand faceam ca trenu ca "eu nu stiu nimic, nu stiu ce o sa ma fac, e o varza in capul meu" cu replica de rigoare "hai lasa-ne, iar iei 10").

N-am fost niciodata genul care invata in noaptea de dinainte de examen si il ia fara probleme si sincer n-am inteles niciodata fenomenul. There must be some genius involved there, so I am definitely not one :)

Chiar daca nu ajungeau intotdeauna banii de bursa, n-am dus lipsa de fun niciodata. Poate nu am petrecut each night ca altii dar in mod cert am multe lucruri de care sa-mi aduc aminte. Si printre cele mai dragi sunt bronzatul in Gradina botanica, sub pretextul "hai bah sa invatam in natura" (Da, da, studiat natura clar, nu cursurile!), urcatul pe toate potecutele de acolo si turneul cu trupa de teatru de la germana la Timisoara si Brasov with my first love, excursiile la Ciric, si coboratul la chiosc la 12 noaptea in sesiune ca sa cumpar ciocolatele Vis pentru toata camera suferitoare.

Si concertele din Ethos/Casa Studentilor cu Acvila si multe altele. Acvila e o trupa de rock care activa la vremea aia prin Iasi. Intre timp s-au despartit si solista, Iulia a plecat in US, unde si-a incropit din nou o trupa. Dar eu o sa mi-o amintesc doar ca Iulia de la Acvila. Pentru ca atunci ca si acum intruchipeaza libertatea si fericirea pe care ti-o da asta, ca si studenta si ca si iubitor de rock bun.

Si serile la teatru si opera cu doar 20.000. Si bautele din Tudor. Si fumul gros de-l taiai cu cutitul din Cannabis. Viceroy de 2 lei luate la bucata cand se termina Camelu si Kentu lu' Radu. Si Rennes. Si Angers. Si Paris. Si licenta.

Nu ne-a fost tot timpul usor, am trecut prin momente de tot felul, de panica, de tristete, comice, penibile, dar pe atunci viata noastra era inca o mare necunoscuta, nu stiam inca ce drum vom alege in viata, mai aveam atatea lucruri de descoperit si atatea alegeri de facut.

Atunci am cunoscut oameni care vor avea tot timpul un locsor in inima mea, chiar daca acum sunt departe de mine.

Atunci m-am simtit cu adevarat libera, neingradita de nimic in afara de propriile mele dorinte, de creativitate, de puterea de a te bucura de viata si de a-ti trai visul, oricare ar fi el.

Acelea au fost vremurile celor mai aprige sperante si a celor mai sfasietoare dureri. Dar acum privind in urma, ma bucur ca le-am trait pe toate. Si iubesc fiecare clipa. Lacrimile cand am luat un 8 pentru ca scrisesem mai mult decat mi se ceruse. Si asta de la un profesor la care tineam mult. Apoi acceptarea faptului ca a avut dreptate. Si in cele din urma lupta de a demonstra ca stiu si cand sa ma opresc.

Serile de rockoteca. Mi-aduc si acum aminte ca prima oara cand am mers am castigat 7 beri. Norocul incepatorului, mi s-a spus atunci malitios. Asa e, pentru ca in tot restul anilor, n-am mai castigat nimic!

Hehe, pe vremea aceea nu aveam prea multe griji pana in sesiune. Daca poti numi griji ca nu iau examenul si intru in re-re-uri. Puah! Auzi! Bine-ar fi sa mai avem doar griji de astea acum. Cica acum ar trebui sa ne fi maturizat si sa fim responsabili and shit. I am. I pay my bills. So, give me a break!

Be right back, right now I am back in the golden days

5 comentarii:

Anonim spunea...

Stimata domnita, ce va impiedica in acest moment sa " m-am simtit cu adevarat libera, neingradita de nimic in afara de propriile mele dorinte, de creativitate, de puterea de a te bucura de viata si de a-ti trai visul, oricare ar fi el." ?

Suntem stapanii propriilor noastre vise!

Cati spunea...

Suntem, suna foarte frumos fraza asta, dar in lumea reala, e un pic mai greu de pus in practica.

Uneori, nu poti face doar ce vrei tu. Din multiple motive.

Catalin spunea...

Bai, tu vrei sa ma deprimi cu articolul asta? :|
De cand citesc bloguri, nu mai vreau sa aud de articole nostalgice. Ce atata nostalgie?
Dar ai reusit sa ma atingi cu asta. :)
Si.. vorba ta: acum sunt all-grown-up, but I'm all-pissed-off, in ciuda lucrurilor pe care le-am realizat.
Pune-l pe blogoree, you got my vote.

oana spunea...

Fata, cu articolul asta m-ai dat gata. Chiar ma intrebam cand o sa mai scrii ceva de anii nostri de facultate.
Da, lume, am fost colega cu Cati 4 ani de zile si chiar asa era. Mi-o si aduc aminte inainte de examene, toata stresata, "eu nu stiu nimic, bla-bla-bla" si cand se afisau notele.... SURPRIZA!!! Cati a luat 10 !!!
Cred ca nostalgia acelor ani m-a facut sa raman la Iasi, si iar sunt de acord cu tine cand spun ca nu as da orasul asta cu Bucurestiul pentru nimic in lume. Chit ca devine din ce in ce mai aglomerat, chit ca viata e scumpa, (dar, let's face it, unde nu e?) si altele ... Iasi rocks, dude!!

oana spunea...

Chiar, oare ce mai fac baietii? Am fost vecina de bloc cu Bobo la un moment dat, dar cred ca s-a mutat inainte sa ma mut eu de acolo....