High expectations imply utter happiness and bitter disappointment. May we all have both in our lives!

sâmbătă, 17 ianuarie 2009

Teatru? Nu, popular culture

Am fost de curand la o piesa de teatru pe care o studiasem in facultate: Look Back in Anger.

Autorul, John Osborne a dat nastere unui adevarat curent la vremea respectiva (1950) in teatrul britanic, "the angry young men". A fost etichetata si ca facand parte din "kitchen sink realism". Un mare succes de casa de-a lungul anilor si prezenta in repertoriul majoritatii teatrelor care se respecta, piesa este in esenta o drama cu ceva premii Tony la activ.

Cu atat mai mult m-a frapat oarecum neplacut sa o vad jucata la Teatrul de Comedie din Bucuresti ca o comedie. Poate sunt eu prea batuta in cap sau poate urasc consumismul atroce care vad ca pe zi ce trece castiga din ce in ce mai mult teren si pe scenele teatrelor bucurestene. Si totusi am ras. Da, am ras la Look Back in Anger. Nici macar un ras amar. Un ras sanatos, as zice. Ca o reactie directa a ceea ce auzeam pe scena. Glumite cu priza la public.

Piesa interesant jucata dealtfel. Trei actori tineri promitatori. (Alison a fost varza, din punctul meu de vedere. Lectii de dictie ii recomand. La greu. Dar ce stiu eu? Sunt doar un spectator nemultumit)

Dar nu Look Back in Anger. Asa cum o stiam eu. Stiu cel putin 5 oameni care au vazut piesa pentru prima oara. Si au ramas cu impresia ca e o piesa proasta care e salvata de glumitele despre care vorbeam. Si...o comedie!!!!!! Clar in montarea asta ESTE o piesa proasta. Nu faci din drama comedie. O piesa mare nu poate fi redusa la consumism.

Desi am ras, am plecat trista si dezamagita de la piesa. Pentru ca era prea de tot. Imi treceau prin fata ochilor aceleasi scene, insa din filmul din 1959 cu Richard Burton si Claire Bloom si imi pica falca din ce in ce mai mult gandindu-ma ca e cam bataie de joc ce vazusem la Teatrul de Comedie. Si asta mi-a adus aminte de Nepotu' cand iar m-am intristat post-piesa amintindu-mi-o pe Tamara Buciuceanu-Botez in Mamouret si altele.

Cata diferenta! Cate trebuie sa faca un actor pentru a supravietui! Pentru ca, intre timp, consumatorul de cultura s-a tranformat radical. Si acum se monteza piese si se joaca si pentru "noul val". Care rade la piese in care o actrita de renume zice "fuck you" si altele de genu' pentru ca asta se consuma. Si mai putin alt gen de piese.

Si e adevarat. Viata e grea, ne ducem la teatru sa ne relaxam, sa radem, nu sa simtim neaparat. Sa simti ca iti canta inima de bucurie chiar si la o drama. Chiar si cand plangi la ea. De multe ori pentru ca oamenii aia de pe scena joaca atat de...ireal...incat simti ca te trec fiorii la propriu si te apuca plansul. E din ce in ce mai greu sa te duci acolo ca sa simti asta.

Mi s-a intamplat si mie sa renunt la a merge la o piesa "grea" pentru ca nu aveam dispozitia necesara. Dar in mod clar voi vrea sa merg la una de gen cat de curand. Ca sa imi sterg impresia proasta de la Look Back in Anger. Sa ma conving ca e doar un accident si nu o permanenta.

7 comentarii:

Catalin spunea...

Imi joaca privirea feste.. am citit de vreo 5 ori "comunism".
Apropo.. ce naiba inseamna "consumism"? :-s

Cati spunea...

Consumerism....pe romaneste?????

Anonim spunea...

e bine de consultat si un dex din cand in cand mai ales cand postam opinii pentru toata lumea sau macar o legenda cu sensul unor cuvinte nou introduse de fiecare in texte proprii. te-ai gandit vreodata ca uneori si dramele sunt de ras sau de rasul lumii ? chiar si unii oameni sunt de rasul lumii. cred ca oamenii care rad sunt de mai multe categorii: oameni care rad ca prostii, oameni care nu rad ca prostii, oameni care nu rad, oameni care rad degeaba, oameni care rad pe banii lor (mai ales daca arta nu e arta)

Cati spunea...

Nu contest ceea ce sustii, dar chiar am cercetat problema consumism/consumerism, nu am creat eu cuvantul cu pricina. Consumerism e un calc din engleza si am gasit o disputa lingvistica pe aceasta tema. Un reputat literat considera ca varianta corecta ar fi consumism in romana, fiind cea adaptata la propria noastra limba si infierand consumerism drept barbarism.

Oricum, numarul de rezultate cu consumism este mai mare decat cel cu consumerism pe Google, desi din punct de veder al corectitudinii lingvistice, Google nu este un criteriu.

Comentariul meu legat de aceasta piesa este un punct de vedere strict personal, subiectiv evident, al unui om care a vazut piesa jucata asa cum a fost menita de autor, ca o drama. Evident, exista interpretari si montari diverse, dar imi rezerv dreptul de a avea o parere negativa despre aceasta piesa transformata intr-o sursa de haz, mai ales cand chiar si asa, este jucata prost.

In plus, vorbim despre o piesa destul de celebra, care marcheaza o epoca si un curent, nu despre orice drama.

Nu ma erijez in vreo somitate, imi exprim o parere, ca si simplu spectator.

Cati spunea...

In plus, eu imi semnez parerile. Consider ca asa e politicos.

Anonim spunea...

imi cer scuze ca am uitat sa ma semnez. as putea sa ma semnez "ca si" cristi sau "ca si" madalin, dar pt ca nu este corect gramatical si oricum nu are importanta ma semnez ca anonim.

Cati spunea...

Ok, mea culpa cu "ca si". M-ai prins. Dar ma gandesc ca poate ar trebui ori sa te semnezi ori sa lasi un comentariu (ca)anonim. Pentru ca, de fapt, chiar nu poti semna anonim :)

Cele bune!