High expectations imply utter happiness and bitter disappointment. May we all have both in our lives!

miercuri, 14 ianuarie 2009

Marea lehamite

Mi-aduc aminte ca in primul an cand am venit in Bucuresti aveam o energie debordanta.

Privind acum in urma, parca simt cum ma trage de maneca o oarecare urma de nostalgie.

Dar...sa revenim. Nu stiu daca eram io nou venita in orashu asta si plina de entuziasm si neuroni de tocit sau era altceva care ma mana din urma, d' in anul ala am fost multitaskeru' no. 1. Aveam 2 joburi, faceam master (cu prezenta babana, nu asta online de acum), si mai aveam timp sa ma si distrez. Drept e ca la un moment dat am cam inceput sa dau rateuri si a trebuit sa ma las de un job ca dadeam naibii in surmenaj. Da nush, parca aveam alt chef de a face lucrurile, aveam alta tragere de inima.

Oare sa ma fi cuprins acum o mare lehamite? O fi contagioasa, ca parca i-am auzit si pe altii plangandu-se...Oi fi imbatranind? Neah...nu exista. Cred ca doar m-am puturosit momentan. Clar, asta tre' sa fie. Prea multe teme si proiecte de la master lasate pe ultima suta de metri. Dizertatia neinceputa, cu termen de predare (tragic, I know) peste mai putin de o luna.

What the hell is wrong with this picture? Cred ca acum cativa ani, ma luam singura de plete si imi trageam o pereche de palme, sa-mi vina chefu' de munca. Si acum, aceste vorbe de duh fiind scrijelite si auto-mustrarea fiind ingurgitata de partea aia a creierului care trebuie, sa facem pasi catre....teme. Catinel, sa nu ne destabilizam, sa nu se arda stratul de lene. Si nu cumva sa ne vina chefu de treaba. Nu cumva.....stiti voi pe unde e? Astept vesti

2 comentarii:

Anonim spunea...

Macar termini si cu masterul asta. Sper ca ti-ai invatat lectia: nu te apuca de mastere, ca-s de kko si mananca timp aiurea.
Gaseste-ti un lucru pe care sa-l faci cu pasiune. Vad ca ai chef de scris pe blog. Asta e bine. Inseamna ca nu te-a cuprins lehamitea in intregime. :D

Cati spunea...

Mah,masterele is ok, daca ai timp si chef de ele. Lectia ar fi dc n-ai timp, nu te apuca. Dar ma rog, socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ.

Pun pasiune in majoritatea lucrurilor care imi plac cu adevarat.

Dupa dizertatie ma apuc de romanul ala epistolar la care ma tot gandesc;))